Cum crești/măreşti raza de acțiune și viteza routerului wireless

Router-ul wireless a devenit un echipament foarte utilizat odată cu succesul dispozitivelor mobile. Fie că vorbim de notebook-uri, tablete sau telefoane mobile, conexiunea Wi-Fi este cea mai răspândită și accesibilă modalitate de conectare la Internet. Din păcate, nu toți furnizorii de servicii Internet oferă routere wireless, instrucțiuni de configurare sau suport pentru instalarea unor modele cumpărate de utilizatori.

În multe cazuri, echipamentele achiziționate nu reușesc să acopere aria dorită sau oferă viteze de conectare mai mici decât ar trebui. Pot exista mai multe cauze, dar există și câteva soluții simple care ar putea să rezolve aceste probleme.

În primul rând la achiziționarea unui router wireless ar trebui să ne asigurăm că este compatibil cu standardele Wi-Fi 802.11n sau 802.11ac, care ar trebui să ofere viteze minime de conectare de 65Mbps, respectiv 433 Mbps. În general, modelele mai ieftine din clasa 802.11n oferă 150 Mbps, rata de transfer de 300 Mbps devenind însă din ce în ce mai frecventă chiar și pentru produsele din gama inferioară. În cazul 802.11ac, 433 Mbps este viteza minimă a standardului, modelele accesibile ajungând uneori la 867 Mbps.

Majoritatea producătorilor menționează în specificațiile tehnice și distanța maximă la care se poate realiza conexiunea, dar aceasta poate fi influențată de mai mulți factori.

Iată câteva soluții pentru a asigura buna funcționare și viteza de conectare a echipamentelor fără fir.

Poziționarea routerului

De obicei, furnizorii de servicii Internet instalează echipamentele la intrarea în locuință. Amplasarea router-ului wireless în această poziție reduce semnificativ raza de acțiune și este posibil ca în unele zone semnalul să fie slab și conexiunea să se întrerupă frecvent. Din această cauză este important ca router-ul să fie amplasat pe cât posibil într-o poziție centrală, la distanță față de pereți, mobilier sau obiecte metalice.

Înlocuirea antenei

Cea mai mare parte a modelelor de routere comercializate la noi dispun de una, două sau trei antene omnidirecționale. În multe cazurilor, acestea pot fi înlocuite cu un model mai performant care asigură creșterea puterii semnalului, cu un model cu extensie care permite o poziționare mai bună, ori cu o antenă direcțională care asigură orientarea semnalului către un anume punct.

În cazul în care optați pentru înlocuirea antenei trebuie să verificați dacă routerul permite într-adevăr deșurubarea și înlocuirea acesteia, apoi trebuie să verificați dacă antena folosește un conector RP-SMA (cel mai probabil) sau SMA (mai rar). În cazul routerelor dual-band, trebuie să verificați că antena este compatibilă atât cu banda de 2,4 GHz cât și cu cea de 5 GHz.

Pentru o reședință uzuală, o antenă omnidirecțională cu un câștig de 4-6 dBi este mai mult suficientă. Puteți opta pentru antene mai puternice de 9-12 dBi, însă există riscul să constatați nu doar că acoperirea la distanță mare este sub așteptări din cauza interferențelor sau atenuării pereților, dar și că recepția la distanță mică este la fel sau chiar mai proastă.

Antenele direcționale trebuie alese doar atunci când doriți să acoperiți o distanță mai mare până la un loc precis, deoarece aceasta va oferi o acoperire mai slabă în apropiere și în afara conului de 10 – 14 grade în care puterea este maximă.

Recomandări:

• antenă omnidirecțională TP-Link, 2,4 Ghz, câștig de 3dBi – 45 lei: o antenă simplă cu cablu prelungitor și conector standard RP-SMA
• antenă direcțională TP-Link, 2,4 Ghz, câștig de 9 dBi – 99 lei: o antenă unidirecțională cu putere mare.

Două tipuri de antene wireless

Schimbarea canalului wireless

Fiind în esență un echipament radio, router-ul folosește de obicei două benzi de frecvențe, 2,4GHz și 5GHz. Prima este cea mai des folosită, standardul pentru România împărțind banda în 13 canale. Dacă mai multe routere emit pe același canal, se creează interferențe și viteza de conectare poate fi afectată.

Canalul pe care emite router-ul poate fi schimbat atât la instalarea inițială, cât și ulterior, prin accesarea adresei de configurare menționată de producător în manual sau chiar pe spatele dispozitivului. De exemplu, pentru echipamentele D-Link adresa este http://192.168.0.1, iar pentru TP-Link http://192.168.1.1.

Selectarea unui alt canal wireless

Deoarece spectrul radio din banda de 2,4 GHz este foarte aglomerat iar canalele adiacente se suprapun parțial, alegerea unui canal wireless cât mai curat posibil este critică. În banda de 5 GHz, situația este ceva mai bună deoarece canalele nu se suprapun iar numărul de rețele este mai mic, eventualele probleme fiind și ele mai rare.

Routerele oferă în general opțiunea alegerii automate a canalului radio în funcție de interferențele detectate, însă în cazul în care suspectați că această opțiune nu funcționează optim, puteți schimba manual canalul după cum am arătat mai sus.

Pentru alegerea canalului optim puteți folosi aplicații pentru laptop sau telefon precum InSSIder sau WiFi Analyzer. În cazul în care preferați telefonul pentru vizualizarea rețelelor din jur, este obligatorie utilizarea unui terminal Android deoarece sistemul de operare iOS nu permite afișarea unor astfel de informații.

Actualizarea driver-elor și firmware-ului

În mare măsură, viteza de conectare depinde nu numai de router, ci și de echipamentele care se conectează la el. În cazul PC-urilor este important să fie instalate cele mai recente drivere oferite de producătorul modului wireless și disponibile de obicei pe site-ul propriu.

De asemenea, soft-ul care este instalat în router, cunoscut drept firmware, poate fi actualizat prin descărcarea unei versiuni mai noi și instalarea prin intermediul opțiunii existente de obicei în secțiunea System Tools. În unele cazuri, producătorul oferă un program distinct care facilitează modificarea.

Trebuie menționat că întreruperea procesului de actualizare a firmware-ului poate duce la defectarea echipamentului. În funcție de implementarea aleasă, acestea se pot recupera mai ușor sau mai greu din această situație, iar în unele cazuri nu mai pot fi recuperate deloc fără cabluri, lipituri și sofware adițional care necesită experiență în utilizare.

Instalarea unui nou firmware

Instalarea unui firmware alternativ

În unele cazuri, producătorii nu oferă versiuni actualizate de firmware, în special pentru modelele mai vechi, care nu se mai comercializează în prezent. De-a lungul timpului, la routere de la mai mulți producători au fost descoperite vulnerabilități care pot afecta buna funcționare, probleme care nu au fost remediate.

Pentru aceste cazuri, există posibilitate a instala un firmware alternativ. Cele mai populare sunt DD-WRT, OpenWrt și Tomato, primul fiind cel mai accesibil pentru utilizatorii obișnuiți și având un mod de instalare similar cu cel al firmware-ului oficial. Nu toate modelele sunt compatibile cu DD-WRT, o listă a acestora poate fi consultată la adresa Supported Devices, iar instalarea ar putea conduce la pierderea garanției.

În cazul în care folosiți conexiuni de mare viteză cu rate de transfer de 300 Mbps sau superioare, trebuie să notați însă un aspect. Routerele folosesc diverse tehnologii hardware-software pentru maximizarea ratelor de transfer, iar acestea sunt în general acoperite de brevete și sunt indisponibile creatorilor open-source.

Din acest motiv, un router s-ar putea să nu mai atingă ratele mari de transfer din momentul în care ați instalat un firmware alternativ. În acest caz, aveți de ales între facilitățile superioare din Tomato sau DD-WRT și viteza oferită de firmware-ul original.

Instalarea unui range extender

Dacă nici una din sugestiile de mai sus nu asigură acoperirea dorită, un range extender este cea mai ieftină soluție hardware pentru a scăpa de problemă. Ușor de instalat, acesta se conectează adesea direct la priză pentru a scuti utilizatorul de cabluri și cutii suplimentare, și se integrează ușor în rețeaua wireless deja existentă.

Deoarece un range extender folosește interfața wireless pentru conectarea la router, viteza pe laptop sau telefon va fi înjumătățită deoarece aceasta se va împărți între conexiunea dintre client și range extender și cea dintre range extender și router. Singura soluție pentru a evita această problemă este achiziționarea unui range extender dual-band și utilizarea unor telefoane, laptopuri sau tablete care oferă conexiune wireless în banda de 5 GHz, în timp ce banda de 2,4 GHz va fi alocată exclusiv pentru conectarea la router.

Recomandări:

• Tenda A9 – 70 lei. O soluție ieftină asemănătoare cu una deja testată de noi, acest range extender este o opțiune bună dacă nu aveți pretenții de viteză deoarece este limitat doar la banda de 2,4 GHz și oferă rate maxime de transfer de numai 300 Mbps.
• TP-Link RE200 – 144 lei. Un range extender ieftin, acesta se poate conecta atât direct la rețeaua wireless existentă cât și la cea Ethernet, oferind compatibilitate 802.11n și 802.11ac
• Edimax Smart AC750 – 196 lei: un punct de acces compact cu alimentator încorporat, acesta oferă viteze de conectare de 300 Mbps în banda de 2,4 Ghz și 433 Mpbs în banda de 5 GHz.

Instalarea unui access point

Chiar dacă oferă cam aceeași funcție de bază ca un range extender, un acces point este o soluție mai fiabilă deoarece este mai puternic, are antene mai mari și se conectează la routerul central prin intermediul unui cablu Ethernet. Utilizatorii pot beneficia astfel de viteza maximă posibilă pe wireless deoarece transferul dintre access point și router se face prin intermediul unei infrastructuri separate și stabile cablate.

Acest ultim aspect este însă și dezavantajul acestei soluții, utilizatorii trebuind să se asigure că au sau că pot implementa ușor o infrastructură Ethernet care să nu deranjeze vizual.

Recomandări:

• ASUS RP-AC52 – 240 lei. Un punct de acces cu un preț destul de accesibil, acesta oferă interfață de retea Fast Ethernet și rate de transfer de 300 Mbps pentru 802.11n și 433 Mbps pentru 802.11ac.
• Tenda O6 – 330 lei. În cazul în care doriți acoperire wireless bună și în exteriorul casei, Tenda O6 este o soluție de exterior cu o antenă foarte puternică de 16 dB, conectare Gigabit Ethernet la rețeaua locală, alimentare Power over Ethernet (PoE) și viteze wireless de 300 Mbps pentru 802.11n și 433 Mbps pentru 802.11ac.
• Ubiquiti UAP-AC-LITE – 430 lei. Un Access Point puternic și fiabil, produsul Ubiquiti oferă interfață de rețea Gigabit Ethernet, interfețe wireless în benzile de 2,4 și 5 GHz care oferă rate de transfer de 300 Mbps pentru 802.11n și 867 Mbps pentru 802.11ac, software inteligent și o carcasă compactă.

Instalarea unei soluții wireless de tip Mesh

Rețelele wireless de tip Mesh sunt cea mai nouă opțiune dacă vreți să acoperiți întreaga casă cu un semnal wireless puternic. Acestea sunt compuse din puncte de acces (numite în general hub-uri) care sunt asemănătoare cu range extenderele, însă oferă însă un software mai puternic, sunt mai ușor de setat și pot fi completate fără bătăi de cap cu unul sau mai multe hub-uri suplimentare. Folosind un nume unic pentru rețeaua wireless, acestea asigură trecerea unui laptop sau telefon de la un punct de acces la altul fără ca utilizatorul să-și bată capul cu SSID-uri diferite și, în funcție de implementare, cu un timp de reconectare mai mic decât în cazul rețelelor wireless multiple care folosesc 802.11r pentru roamingul de la un punct de acces la altul.

Mai mult, unele echipamente Wireless Mesh mai scumpe sunt de tip tri-band, adică folosesc un modul radio suplimentar (și adesea invizibil pentru utilizator) prin care se face transferul între ele pentru a evita înjumătățirea lățimii de bandă în benzile de 2,4 GHz sau 5 GHz folosite de clienți.

În funcție de implementare, soluțiile Wireless Mesh pot folosi puncte de acces identice care pot funcționa și ca un router (cum este cazul Google WiFi), puncte de acces care se conectează la o bază specială (cum ar fi Netgear Orbi), puncte de acces care se conectează opțional la un router compatibil (cum ar fi ASUS AI Mesh) sau chiar puncte de acces care se conectează între ele și au nevoie doar de un router fără wireless pentru a se lega la Internet.

Din păcate, tehnologiile moderne integrate în aceste echipamente le fac să aibă un preț ridicat.

• ASUS Lyra Mini – 1250 lei. Soluția Wireless Mesh de la ASUS include trei punct de acces Lyra care oferă servicii de router, rate de transfer wireless de 300 Mbps pentru 802.11n și 867 Mbps pentru 802.11ac și două porturi Gigabit Ethernet pentru conexiunea la Internet și a unui eventual echipament cu fir din rețeaua locală.
• TP-Link Deco M5 – 1350 lei. Oferta Wireless Mesh de la TP-Link include trei puncte de acces identice cu funcție de router, acestea oferind porturi Gigabit Ethernet pentru Internet și rețeaua internă, rate de transfer wireless de 300 Mbps pentru 802.11n și 867 Mbps pentru 802.11ac și servicii de control parental, scanare antivirus și altele.
• Netgear Orbi – 2400 lei. Soluția Netgear folosește un router RBR50 și un satelit RBS50, acesta din urmă putând fi însoțit de alți sateliți suplimentari identici. Ambele echipamente oferă rate de transfer wireless de 300 Mbps pentru 802.11n și 867 Mbps pentru 802.11ac, patru porturi Gigabit Ethernet (din care doar 3 pentru rețea în cazul routerului) și folosesc o rețea wireless dedicată cu rate de transfer de 1733 Mbps pentru evita gâtuirea conexiunilor 802.11n și 802.11ac folosite de clienți.

Concluzii

Viteza și raza de acțiune a unui router pot fi afectate de o serie de impedimente, dar există și câteva soluții simple, cum ar fi poziționarea mai bună sau înlocuirea antenei. Dacă problemele persistă, pot fi încercate și alte metode, în funcție de fiecare situație și disponibilitatea de a investi timp sau bani pentru pentru rezolvarea problemei.