Purificator și umidificator de aer Panasonic F-VXR70G – impresii de utilizare
Cu vreo lună în urmă cei de la Panasonic m-au întrebat dacă nu vreau să testez un purificator de aer, modelul Panasonic F-VXR70G.
În mod normal aș fi zis nu, noi testăm în ultimii ani doar exclusiv produse la care ne pricepem, adică laptopuri. Totuși, subiectul purificatoarelor nu îmi este total străin, iar modelul acesta în particular mi-a stârnit interesul prin faptul că înglobează și purificator cu filtre HEPA/carbon și un umidificator în aceeași mașinărie, fapt ce ar putea rezolva o problemă de care ne lovim la noi în apartament.
Astfel, am folosit acest Panasonic în ultimele 2-3 săptămâni, iar mai jos am adunat impresiile lăsate, cu bune și cu rele. Atenție, acest articol nu este un review, pentru că nu avem nici expertiza și nici instrumentele necesare pentru a testa conform standaedelor noastre un astfel de produs, ci doar un feedback al unui potențial cumpărător interesant de așa ceva.
Premisa
Bun, problema de care ziceam e simplă: aerul este foarte uscat la noi în apartament, undeva pe la 40% pe timpul verii, și spre 30% pe timpul iernii când pornim căldura.
Pentru mine, asta se traduce într-o ușoară senzație de incomfort peste noapte (ochi și nas uscat) și dimineața la trezire, dar pentru Andreea se traduce în efecte mai severe, cauzate de rinita ei ce își face de cap când ți-e lumea mai dragă. În casă avem deja un purificator de la un alt brand, pentru a combate, pe cât posibil, efectele locuitului în mijlocul Bucureștiului, dar nu și un umidificator.
Astfel ajungem la modelul de la Panasonic. E destul de voluminos, dar noi i-am găsit loc într-o latură a dormitorului. Conform specificațiilor, modelul acesta se pretează spațiilor de circa 50 de m2, dar mai relevant este volumul de aer recirculat pe minut, care variază între 6,3 m3/min pe turația maximă și 1,9 m3/min pe cea minimă. La dormitorul nostru de circa 40 m3, asta ar însemna, în mare, că aerul este recirculat de circa 3 ori într-o oră. Părții acesteia i se adaugă capacitatea de umidificare, care la fel variază între 700 și 250 ml/h.
În practică, pe noi ne interesa un aparat capabil să funcționeze pe modul Auto aproape non-stop, inclusiv noaptea, să filtreze adecvat aerul prin filtre HEPA (pentru a reține particulele) și cel de carbon (pentru a reține mirosurile), și să mențină un nivel al umidității de 50+ %. Câteva apăsări de butoane mai târziu, plus o alimentare a rezervorului cu apă, l-am pus în funcțiune și am revenit la ale noastre.
Trebuie să menționez ca produsul trimis de cei de la Panasonic nu era nou, astfel că avea deja montate filtrele. Dacă îl cumpărați din magazine, va trebui să urmați instrucțiunile din manual la prima instalare, pentru a le monta corect.
Efectul
Neavând un senzor de particule dedicat, nu vă pot oferi concluzii riguroase asupra părții de purificare a acestui aparat. Am observat că are un efect asupra mirosurilor și că în aceste săptămâni a strâns destul de mult praf pe pre-filtrul menit acestui lucru, dar altfel praful tot s-a pus pe mobilă la fel ca înainte, iar micul aspirator Xiaomi a strâns cam la fel de mult praf în plimbarea sa bi-săptămânală.
Acestea fiind zise, impresia mea este că sistemul de gestiune a acestui purificator Panasonic este destul de permisiv. Aparatul nu are vreun afișaj al nivelului PM2.5 și nici aplicație care să arate aceste detalii, ci doar un led care se schimbă din roșu în albastru – roșu când aerul atinge o calitate mai slabă, albastru când e în parametri, cu câteva nivele diferite pentru fiecare culoare. La noi, senzorul s-a menținut în 99% din timp pe albastru, inclusiv atunci când am deschis geamul pentru aerisire. De menționat că site-urile de profil au arătat nivele PM 2.5 între 10 și 40 în această perioadă, pentru că vremea a fost bună și încă nu a venit iarna. De aceea mă aștept ca nivelul de la care aparatul se alarmează să fie undeva în jurul acestei valori de PM2.5 de 30-40 ug/m3, dar e doar o supoziție.
Căutând pe Internet mai multe impresii despre aparat am găsit testul celor de la Gadgetist.ro, ce au măsurat cu ajutorul unui senzor PM2.5 în cât timp o cameră este „curățată” pe treapta maximă de viteză a aparatului. Tot ei au măsurat și un nivel de „30 microni/m3 PM2.5 atunci când purificatorul era în modul auto”, care se apropie foarte mult de estimarea mea. Din câte înțeleg, recomandările actuale ale WHO sunt de a petrece timpul în medii situate la sub 10 micrograme/m3 PM2.5, ceea ce acest purificator nu pare să asigure pe modul auto.
Acum, nu pot să zic ca mă miră acest fapt.
În linii mari, un purificator este un ventilator care plimbă aerul printr-o serie de filtre, iar pentru a fi eficient e nevoie să aibă o capacitate de recirculare cât mai mare. Problema e că orice ventilator va deveni zgomotos atunci când rulează la turații ridicate, și deranjant pentru utilizator, tocmai de aceea în general modurile auto nu sunt grozave și e indicat să folosim aceste mașinării pe modurile lor manuale, în limitele toleranței la zgomot ale fiecăruia. Nu o zic eu, o zic cei care testează amănunțit soluții de purificare în medii în general mult mai poluate decât Bucureștiul.
Insistând asupra nivelului de zgomot, e important de menționat că pe noi ne interesa un aparat pe care să îl lăsăm activ peste noapte, fără a ne deranja evident. Mai jos, măsurători ale nivelului zgomotului pe cele trei moduri de funcționare: Low, Medium, High.
Pe modul Auto, acest Panasonic a rulat în mare parte a timpului pe treapta sa inferioară de viteză, acolo unde este perceptibil peste noapte, dar cu un zgomot de fond monoton cu care te poți obișnui. Însă, am observat că sistemul de umidificare produce propriul zgomot, ceva mai intens și mai sesizabil atunci când se activează, iar acestuia i se adaugă încă un zgomot mult mai enervant, produs din câte imi dau seama în momentul în care apa trece din rezervorul aferent în sistemul de umidificare. Se aud un gâl gâl gâl ca și cum ai turna puțină apă dintr-o sticlă într-o scurgere, pentru 1-2 secunde, suficient cât să te trezească din somn. Am observat că aceste zgomote aferente sistemului de umidificare sunt mai evidente în momentul în care nivelul din cameră este mai scăzut și aparatul trebuie să muncească mai abitir pentru a ajunge la nivelul setat.
Mai mult, partea de purificare produce la rândul său un zgomot. Am observat că pest enoapte purificatorul intră de multe ori în stand-by, iar atunci când o face, partea din față a aparatului prin care se realizează admisia se închide, într-un proces care durează cam 5-7 secunde și produce propriul bâzâit. Ulterior, când aparatul decide că e nevoie de purificare, partea din față se deschide, cu acelați țăuit, și procesul se tot reia periodic.
Una peste alta, toate aceste aspecte adunate fac acest purificator Panasonic dificil de acceptat în condițiile cerute de noi.
Trecând peste elementele de zgomot, pe partea de umidificare aparatul face ceea ce îmi doream, dar nici aici nu e perfect. Setat fiind pe 50% în interfață, în prima noapte nivelul umidității a crescut până spre 55-56%, iar ulterior l-am văzut urcând și spre 60-64%, pe același mod Auto. M-aș fi așteptat ca senzorul să fie ceva mai inteligent și să limiteze partea de umidificare atunci când senzorul detectează valoarea setată, însă s-a dovedit că o depășește în mod frecvent.
Cumva e de înțeles, pentru că aparatul nu oferă opțiuni de control granular pe această parte, ci doar 3 setări grosiere: 40, 50 și 60%. Eu l-am menținut tot timpul pe setarea de 50%, dar asta cumva înseamă că sistemul se dezactivează abia în momentul în care nivelul depășește bariera de 60% și senzorul înregistrează acel nivel, trimiâand o comandă de oprire spre umidificator. Probabil ar fi mai aproape de efectul dorit dacă ar fi setat pe 40%, ceea ce recunosc că nu am încercat, dar chiar și așa, o metodă de control mai precisă ar fi fost de preferat.
Per total însă, umidificarea aerului a ajutat calitatea somnului nostru (salteua de calitate pe care o folosim ajută și ea la rândul său), și a avut un impact pozitiv și asupra rinitei Andreei. La două trei zile după ce am returnat aparatul, nivelul umidității în camera a scăzut din nou spre 40%, iar efectele au revenit.
Preț și disponibilitate
Modelul Panasonic F-VXR70G are la momentul acestui articol un preț de circa 2800-3000 de lei în magazinele românești, unul deloc neglijabil.
Panasonic oferă și o serie de alte modele cu prețuri ceva mai accesibile, interesantă fiind seria F-VXR50G la circa 2000-2200 de lei, cu valențe similare și un design alb, dar menită unui spațiu mai restrâns.
Așteptări realiste și mentenanță obligatorie
Dincolo de modelul experimentat aici, și în particular în cazul acestuia, consider că o bună parte dintre purificatorele existente pe piață își pot face treaba, atât timp cât așteptările utilizatorilor sunt realiste și corecte.
Asta înseamnă să nu le folosiți pe modurile Auto în mare parte a timpului, ci pe modurile manuale, cu zgomotul de rigoare. Mai mult, personal aș alege un model cu un ventilator de cât mai mare capacitate, pentru a mișca o masă cât mai mare de aer la o turație cât mai mică. De aceea un design precum al acestui model Panasonic este de preferat unuia de tip tubular precum cele folosite de popularele și relativ accesibilele modele Xiaomi Mi Air, de exemplu.
Mare atenție însă la sistemele de filtrare, mentenanța acestora, termenul de valabilitate și disponibilitatea/prețul lor. Acest model de la Panasonic vine pe partea de purificare cu:
- un pre-filtru grosier pentru praf – acesta se poate aspira si spăla, seamănă cu pre-filtrele de la aparatele de aer condiționat
- un filtru Hepa – acesta trebuie aspirat periodic, nu se spală! – e valabil spre 8 ani în condiții de utilizare uzuală
- un filtru din carbon, pentru eliminarea mirosurilor – acesta nu necesită neapărat mentenanță, dar poate fi aspirat și el din când în când.
Acestora li se adaugă elementele aferente sistemului de umidificare:
- rezervorul de apă, care ar trebui curățat la fiecare umplere – în mare îl veți umple cam o dată la 1-2 zile
- sistemul de filtrare – trebuie curățat lunar, se spală cu apă caldă fără a insista mecanic
Nu în ultimul rând, va trebui să curățați periodic senzorii. Toate această mentenanță este obligatorie pentru a menține produsul în parametri, și destul de migăloasă, astfel că trebuie să o înțelegeți și să v-o asumați înainte de a cumpăra un astfel de dispozitiv.
Desigur, există purificatoare ceva mai puțin complexe, însă modelele cu funcții similare au aceleași tipuri de filtre, opțională fiind doar partea de umidificare pe care acest model de la Panasonic o înglobează în plus.
Alte detalii și observații
Am lăsat la urmă detaliile legate de aspectul și interfața de control a acestui produs, pentru că m-a interesat mai mult cum funcționează.
Estetic, Panasonic a mers pe o cutie din plastic cu parți arginitii mate și multe elemente negre lucioase, ce se vor zgâria foarte ușor. Modelul care a ajuns la noi este destul de plimbat și zgâriat, al vostru mă îndoiesc că va ajunge la fel, dar cu siguranță plasticul de tip piano-black va căpăta mici zgârieturi în timp, chiar și dacă îl veți trata cu maximă grijă. Din punctul acesta de vedere, le recomand celor de la Panasonic o schimbare de design.
Funcțional, aparatul are un panou de control cu o serie de butoane pe partea de sus și nu oferă control wireless prin vreun fel de aplicație, un alt aspect ce lasă de dorit. Altfel, elementele de control își fac treaba și sunt ușor de înțeles și setat, permițând comutarea între modurile de funcționare și diversele viteze ale sistemelor, setarea nivelului de umiditate țintă, setarea modului în care aerul este direcționat sau accesarea unui mod Econavi pentru eficiență a consumului.
Pe partea din față aparatul are un senzor de calitate a aerului (albastru când aceasta este în parametri, roșu când necesită atenție), un senzor de prezență umană și un senzor de luminozitate care va stinge luminile în mediile întunecate, pentru a nu deranja pe timpul nopții.
Per total, consider ca dacă aparatul ar fi fost mai precis pe modul Auto, astfel încât să îl porniți și să îl lăsați să își facă de cap și să scadă singur nivelul particulelor spre acel 10 ug/m3 dezirabil, aspectul elementelor de control ar fi fost mai puțin important. Dar cum modul Auto este destul de permisiv, va trebui să apelați des la comenzile manuale, care ar fi fost mult mai facile dintr-o aplicație.
De menționat că pe lângă partea de filtrare și umidificare, acest model are și o funcție de Ionizare, numită tehnologia Nanoe. Ionizarea aerului din încăperea în care vă aflați este un subiect controversat și discutabil, asupra căruia nu vom insista acum. Personal nu aș alege un purificator cu ionizare, sau aș merge pe unul a cărui funcție de ionizare poate fi dezactivată, ceea ce acest Panasonic permite (apăsați simultan butoanele Econavi și Clean-Humid si țineți apăsat 3 secunde). Din research-ul meu la nivel de amator, nu consider tehnologia nocivă, ci mai mult un element de marketing decât unul cu adevărat benefic. Partea de ventilator și filtrare HEPA sunt acele elemente care cu adevărat fac diferența și asupra cărora mi-aș îndrepta cu precădere atenția.
Concluzii
Ca și potențial client al unui astfel de dispozitiv, consider că modelul Panasonic F-VXR70G necesită o serie de îmbunătățiri pentru a mă convinge să îl achiziționez.
Pentru noi el și-a făcut într-o bună măsură treaba și a ameliorat „problema” detaliată spre începutul articolului. Însă, în mare impactul a fost cel al umidificatorului, și mai puțin cel al părții de purificare. Mă aștept ca peste iarnă, atunci când nivelul calității aerului în București scade vertiginos, și partea de purificare să fie mai utilă în urma aerisirii, prin utilizarea aparatului pe modurile manuale, și nu pe prea permisivul mod Auto.
Revenind la acele îmbunătățiri, mi-aș dori o setare PM 2.5 mai realistă pe acest purificator, care să permită modului Auto să atingă (sau măcar să se apropie) automat ținta recomandată de circa 10 ug/m3 PM2.5. Nu am avut instrumentele necesare pentru a testa detaliat acest aspect, dar impresia mea este că nivelul Auto al modelului testat este mult mai permisiv în realitate, în jurul acelei valori de 30 ug/m3 menționate în articol.
Pe lângă aceasta, consider că Panasonic trebuie să rezolve zgomotul asociat alimentării periodice cu apă a sistemului de dezumidificare, acel gâl gâl gâl foarte enervant peste noapte, precum și celelalte mici zgomote asociate.
Nu în ultimul rând, o interfață de control wireless și un design actualizat nu ar fi nici ele de lepădat, dar adresarea celor două aspecte funcționale primează și m-ar putea convinge să achiziționez un astfel de produs într-o implementare viitoare, pentru că în continuare mă atrage ideea unui combo purificator + umidificator care să nu ocupe spațiul altfel ocupat de două dispozitive separate, și sunt dispus să plătesc extra pentru aceasta.
În încheiere, as mai menționa doar că indiferent de purificatorul de acest tip ales, nu vă așteptați la minuni și nu vă așteptați să trebuiască să aerisiți mai rar în încăpere. Un purificator este, în linii grosiere, un spălător de aer. Va fi nevoie în continuare să aerisiți pentru a aduce aer proaspăt și oxigen în încăpere, pe care apoi purificatorul îl va filtra prin filtrele incluse, procesul reluându-se de la capăt de câteva ori pe zi. Iar filtrarea va fi cu atât mai eficientă cu cât capacitatea de recirculare a aparatului ales va fi mai mare, aspect care de multe ori va necesita ca aparatul să nu rămână fixat pe nerealistul mod Auto, ci comutat pe modurile manuale, și mult mai zgomotoase.
Astfel, dpmdv purificatoarele nu sunt soluția ideală pentru un aer mai curat, ci sistemele de recirculare a aerului cu recuperare a căldurii și elemente de filtrare. Dar acesta este un alt subiect, pe care îl vom aborda într-un alt articol.
Pe același subiect, s-ar putea să vă intereseze și ghidurile noastre care vă vor ajuta în alegerea unor aparate de aer condiționat, a unor soluții adecvate încălzirii locuințelor (aeroterme, calorifere electrice), sau mai ales acest articol despre experiența noastră în alegerea unor umidificatoarele, dezumdificatoarele și purificatoare de aer (fie un dispozitiv all-in-one, precum cel testat de noi aici, fie dispozitive separate).