Wireless range extender: cum, când și de ce îl alegem

Wireless range extender-ul (sau un wireless repeater-ul) a devenit un echipament de rețea destul de popular aproape imediat după ce routerele wireless au început să devină suficient de ieftine pentru a intra în casele oricui. Utilizatorii au încercat astfel să se bucure de o acoperire wireless mai bună în toate colțurile casei, fără a cheltui însă prea mult și fără a face modificări importante pentru o rețea cablată. În articolul de față vom vorbi despre wireless range extendere, avantajele și dezavantajele lor, și, cu ajutorul unui model pus la dispoziție de Tenda, vom prezenta și un exemplu practic.

În teorie, un router wireless de bună calitate ar trebui să acopere o reședință standard cu 2-3 camere. Atunci când spațiul de locuit este mai mare, întinzându-se eventual și pe două etaje, acoperirea wireless este subminată de atenuarea pereților din beton armat sau care conțin alte elemente metalice, de limitele de putere impuse de legislație și de zgomotul radio generat de alte rețele wireless din vecinătate. Un range extender încearcă să acopere aceste probleme cu un cost cât mai mic, acesta fiind un echipament ușor de instalat și de folosit care poate fi integrat în cadrul rețelei wireless deja existente chiar și de către o persoană fără cunoștințe prea mari de rețelistică.

Trebuie înțeles însă de la bun început că un range extender este doar un compromis, un access point oferind avantaje incontestabile de putere și acoperire. Spre deosebire de acestea, range extenderul este însă ieftin și poate salva uneori situația fără prea multe bătăi de cap, fiind astfel o soluție populară în cazul în care pretențiile utilizatorului nu sunt foarte mari.

Ce este un range extender

Utilizatorii probabil că sunt familiarizați deja cu access point-urile, acestea putând fi văzute la lucru în camere de hotel, aeroporturi sau spații de lucru. Din anumite puncte de vedere, un range extender și un access point sunt asemănătoare deoarece ambele unesc în mod transparent două rețele (adică funcționează ca un bridge de rețea), ambele furnizează conectivitate Wi-Fi într-o anumită zonă și ambele extind limitele rețelei deja existente. Asemănările dintre acestea se opresc însă aici, cele două tipuri de echipamente fiind gândite pentru situații diferite și construite diferit.

O rudă a routerelor broadband standard, un access point este un echipament de rețea bazat pe o platformă hardware puternică și care oferă antene cu semnal puternic. Conectat direct la infrastructura cablată, fie ea de cupru sau fibră optică, un access point oferă astfel o conexiune foarte rapidă și stabilă către punctul central al rețelei, adică îndeobște routerul, și o acoperire wireless acolo unde aceasta nu exista sau era insuficientă.

Un wireless range extender compact standard

Ruda mai mică și mai săracă a access point-ului, range extender-ul este un echipament mai puțin pretențios. Aceasta nu se conectează la rețeaua cablată, presupunându-se că utilizatorul casnic nu are o infrastructură de rețea și nici nu poate trage cabluri în alte camere fără a provoca un deranj nedorit, ci direct la rețeaua wireless deja existentă care este oferită de către router. Pentru a-l face cât mai accesibil, producătorii folosesc de multe ori și procesoare ceva mai slabe, un range extender neputând susține astfel nici ratele de transfer și nici numărul mare de clienți pe care le oferă un access point.

Wireless range extender va permite creșterea distanței acoperite cu semnal

Astfel, în timp ce un access point adaugă conectivitate wireless într-o zonă unde aceasta nu există sau este prea slabă și o leagă la Internet printr-o conexiune rapidă prin cablu Ethernet, range extenderul se leagă la rețeaua wireless pe care deja o avem și oferă un punct de acces cu semnal mai puternic într-o zonă cu acoperire slabă.

Probabil că cineva se întreabă deja de ce nu ne conectăm direct la rețeaua wireless deja existentă dacă un range extender o poate face. Motivul este simplu: un laptop, o tabletă sau un telefon mobil au antene foarte mici și sunt limitate în plus și de consumul redus al modulelor radio din interior. Chiar dacă acestea ar fi capabile să recepționeze un semnal suficient de puternic direct de la router, antenele lor sunt prea slabe pentru a putea transmite înapoi iar interconectarea nu ar fi eficientă sau nu s-ar face deloc. Un range extender nu are astfel de probleme deoarece folosește antene puternice cu câștig de 3-4 dB și nu are limitări de management energetic deoarece se alimentează direct de la priză, fiind astfel capabil să fructifice mult mai bine semnalul slab care ajunge în acea zonă.

Avantajele și dezavantajele unui range extender

După cum ziceam, un range extender este ruda mai săracă a access point-ului, iar reducerea de preț și modul de implementare au și efecte negative. Cei care se gândesc să folosească un range extender pentru a acoperi o zonă mai îndepărtată a reședinței trebuie să fie conștienți de avantajele și dezavantajele unui astfel de echipament în comparație cu un access point.

Avantaje:

• Nu necesită o rețea cablată pentru conectare
• Are un preț redus
• Oferă o integrare rapidă și o utilizare simplă
• Dimensiuni reduse

Dezavantaje:

• Număr mai mic de clienți wireless acceptați
• Facilități software reduse la minimum
• Trebuie amplasat într-o zonă unde acoperirea Wi-Fi este încă acceptabilă
• Performanțe wireless mai mici

Acest ultim aspect al performanțelor trebuie comentat mai mult deoarece nu este atât de evident. După cum probabil toți utilizatorii unei rețele wireless au remarcat deja, viteze reale oferite de un router, access point sau orice al punct de acces wireless sunt la jumătatea celor specificate. Dacă avem un router care oferă conectivitate 802.11n cu o rată maximă de transfer de 300 Mbps, ratele de transfer reale vor fi mai degrabă în jur de 150 Mbps (18 MB/s), iar în cazul unui model 802.11ac cu rate de transfer de 1,3 Gbps, transferul real de date va fi undeva pe la 650-700 Mbps (90 MB/s).

Această înjumătățire a performanțelor este explicată de faptul de toată familia de protocoale de rețea 802.11 nu este full-duplex, ci half-duplex. De aceea, pachetele de date nu pot fi transmise în ambele direcții în același timp, ci pe rând, iar asta reduce practic rata de transfer reală la jumătate.

În cazul unui range extender single-band, vorbim de încă o înjumătățire. Dacă un access point face legătura cu routerul printr-o infrastructură separată de cablu, un range extender folosește tot infrastructura wireless. Astfel, interfața de rețea wireless a acestuia este conectată în permanentă atât la clienții wireless (laptop, tabletă, telefon etc) cât și la routerul care asigură legătura cu Internetul. De aceea, un range extender care specifică rate de transfer de 300 Mbps va oferi în realitate vreo 75-80 Mbps, deci traficul pe care-l veți putea face va fi limitat pe la 10 MB/s.

În consecință, nu trebuie să vedeți range extenderul ca pe o soluție puternică și suficient de rapidă pentru a conecta sisteme desktop sau laptopuri de pe care se fac transferuri masive de fișiere, ci mai degrabă ca o soluție de compromis care asigură o acoperire în zonele problematice și oferă rate de transfer suficiente pentru browsing sau streaming video HD, dar nimic mai mult.

În final, nu trebuie uitată etapa poziționării corecte. Dacă nu aveți acoperire bună într-ună din camere, probabil că veți fi tentat să amplasați range extenderul acolo, însă deși veți obține o acoperire wireless bună, legătura cu routerul nu va fi optimă. Un range extender ar trebui amplasat undeva la jumătatea distanței între router și zona în care doriți acoperirea suplimentară pentru a beneficia astfel de un compromis optim între performanța wireless locală și cea a legăturii la Internet.

Tenda A301: proba practică pentru range extender

A301 este un range extender compact comercializat de compania chineză Tenda. Acesta este compatibil cu standardul 802.11n în banda de 2,4 Ghz, are dimensiuni mici de numai 110 x 55 x 39 milimetri, un consum infim de numai 4W și se conectează direct la priză, fiind astfel o soluție foarte discretă și simplă. Partea frontală oferă patru LED-uri de stare (alimentare, rețea wireless, rețea Ethernet și  sincronizare), acestea fiind ascunse sub o bandă transparentă care încadrează butonul pentru sincronizare WPS.

Dacă trei dintre aceste LED-uri sunt explicite, cel pentru semnal merită menționat separat deoarece va fi util atunci când veți poziționa range extenderul Tenda. După sincronizarea inițială, puteți căuta priza cea mai îndepărtată de router unde semnalul Wi-Fi este încă puternic, descoperind astfel destul de ușor care este poziționarea optimă pentru a beneficia de rate de transfer bune pentru ambele legături wireless.

Tenda A301: compact și ușor de alimentat

Tenda A301 oferă două antene rabatabile cu un câștig de 3dBi, oferind astfel un semnal puternic pentru a acoperi o cameră sau două și pentru a se putea conecta și la routerul wireless mai îndepărtat. Probabil că prezența portului Ethernet ar putea lăsa impresia că A301 poate devenit și access point, însă acesta poate fi folosit însă numai pentru conectarea unui PC sau a altui sistem care nu dispune deloc de interfață wireless.

După conectarea la rețeaua electrică, utilizatorul poate integra range extenderul Tenda A301 în rețeaua wireless deja existentă prin două metode. Prima, și cea mai simplă, necesită activarea serviciului WPS (Wireless Protected Setup) pe router urmată de operațiunea similară pe range extender. Prin această metodă, A301 s-a integrat în rețeaua deja prezentă în câteva secunde și nu a necesitat nici o operațiune suplimentară manuală.

Inițializarea se face simplu prin WPS

În cazul în care routerul nu are serviciu WPS sau serviciul este dezactivat din motive de securitate, inițializarea este puțin mai anevoioasă. Va trebui să vă conectați la Tenda A301 fie prin cablul de rețea, fie prin interfața wireless, și să căutați manual rețeaua wireless a routerului pe care doriți s-o extindeți.

Conectarea manuală la rețeaua Wi-Fi deja existentă

În ambele cazuri, rezultatul final este același. Tenda A301 va prelua automat toate setările de securitate (criptare și parolă) ale rețelei wireless de bază, echipamentele de rețea vor primi IP automat prin DHCP direct de la router, iar numele rețelei SSID va fi clonat pentru a asigura trecerea simplă de la un punct de acces (router) la altul (range extender).

În rețea, range extenderul apare ca un simplu echipament Wi-Fi conectat

Dacă veți căuta rețeaua wireless după nume, veți observa că nu vedeți decât vechiul nume SSID setat pe router, însă semnalul va fi de data aceasta mai puternic. Un scanner de rețea vă va arăta că în realitate există două punct de acces (router și range extender), însă deoarece acestea au același nume și aceleași setări de securitate, un telefon sau un laptop se va conecta la cel care oferă cel mai bun semnal și va comuta către celălalt punct de acces în cazul în care vă plimbați prin casă și situația puterii semnalului se schimbă.

Două rețele Wi-Fi reale sub același nume pentru migrarea ușoară între ele

În cazul în care doriți, puteți alege să setați manual un SSID diferit pe A301, caz în care veți vedea două rețele wireless: cea de bază și cea oferită de A301. Această metodă oferă un control mai bun deoarece vă permite să asociați un echipament cu un singur punct de acces, însă vă va obliga să comutați între cele două rețele ori de câte ori vă plimbați cu telefonul sau tableta prin casă. Cei mai mulți utilizatori vor prefera în mod sigur trecerea automată între cele două puncte de access wireless, acesta fiind de fapt și modul de lucru pentru care au fost gândite range extenderele.

Restul de setări sunt cele pe care le așteptăm de la un router sau access point: filtrare după MAC, criptare WPA/WPA2, opțiuni pentru setarea canalului și lățimea de bandă și altele. În cazul în care legătura cu routerul se întrerupe, Tenda A301 poate funcționa ca simplu hotspot pentru a interconecta două sau mai multe echipamente Wi-Fi și un echipament Ethernet.

Setări de securitate și infrastructură standard

Deoarece locul unde am testat Tenda A301 nu este prea spațios, nu am putut măsura decât ratele de transfer maxime și printr-un perete, un scenariu nu tocmai dificil pentru un range extender. Acoperirea cu semnal a fost măsurată empiric în afara apartamentului cu un telefon mobil, aceasta dând semne clare de îmbunătățire, însă testele de performanță au fost limitate la două camere separate.

• Transfer 802.11n 2,4 GHz: 71 Mbps
• Transfer 802.11n 2,4 GHz (1 perete): 62 Mbps

După cum se observă, limitarea dată de modul de lucru este clară, Tenda A301 nereușind să ofere rate de transfer mai mari de un sfert din viteza maximă teoretică a standardului 802.11n. Acest comportament este însă de așteptat, iar performanțele sunt suficient de bune pentru browsing sau streaming YouTube Full HD.

Cei care doresc o acoperire mai mare și rate de transfer mai bun se pot orienta către range extenderele dual-band, care permit utilizarea benzii de 2,4 GHz pentru a face legătura cu routerul și pe cea de 5 GHz pentru a acoperi o zonă cu probleme, acestea nefiind în plus penalizate de înjumătățirea ratei de transfer deoarece folosesc benzi diferite pentru conectare. Dacă doriți însă doar un range extender ieftin și suficient de performant pentru a putea sta pe Internet pe tabletă în dormitor, Tenda A301 este mai mult decât capabil.

Tenda A301 este disponibil în ofertele locale la un preț de circa 90 de lei. Pentru oferte actualizate puteți intra aici sau aici.

Recomandări wireless range extender

În cazul în care model prezentat nu vă satisface pretențiile, ofertele magazinelor includ diverse modele, începând de la cele ieftine până la cele mai complexe care se apropie de puterea unui access point standard.

TP-Link TL-WA820RE – 70 lei. Un range extender ieftin compatibil doar cu standardul Wi-Fi 802.11n în banda de 2,4 GHz, TL-WA820RE se remarcă deoarece se alimentează de la un port USB 2.0 standard și poate fi alimentat direct de la un laptop sau alt echipament care oferă un astfel de conector.

Edimax Smart AC750 – 192 lei. Unul dintre cele mai ieftine wireless range extendere compatibile cu standardul 802.11ac, Smart AC750 oferă rate maxime de transfer de 300 Mbps în banda de 2,4 GHz și 433 Mbps în banda de 5 GHz, alimentare directă de la priză și un port Ethernet care poate fi folosit fie pentru conectarea unui PC fără wireless la rețeaua Wi-Fi existentă, fie pentru conectarea prin cablu la o rețea și comutarea în modul Access Point.

D-Link DAP-1620 – 260 lei. Un range extender 80211ac cu un bun raport între preț și performanță, DAP-1620 oferă rate de transfer de 300 Mbps în banda de 2,4 GHz și 867 Mbps în banda de 5 Ghz, alimentare directă de la priză și un port gigabit Ethernet.

TP-Link RE450 – 330 lei. Un range extender performant, acesta este facil de instalat deoarece se pune direct în priză și oferă rate de transfer de până la 1300 Mbps în banda de 5 GHz și 450 Mbps în banda de 2,4 GHz, precum și un port Gigabit Ethernet pentru conectarea unui PC fără wireless.

ASUS RP-AC68U – 730 lei. Un model din gama superioară, PR-AC68 este un range extender mai complex care oferă compatibilitate 802.11ac 1300 Mbps și 802.11n 600 Mbps, folosește un sistem de antene complex 4×3, oferă cinci porturi Gigabit Ethernet pentru legarea la rețeaua wireless a mai multor echipamente lipsite de conectivitate directă și chiar suport pentru stocarea locală AiCloud, la fel ca routerele companiei

Concluzii

Dacă aveți probleme cu acoperirea wireless în anumite zone ale casei, un range extender este o soluție ieftină și ușor de integrat. Un access point dedicat oferă performanțe mai bune, însă dacă nu doriți să cheltuiți prea mult și nu doriți să trageți cabluri pentru acesta, un range extender ieftin își va face treaba suficient de bine pentru a vă bucura de o conexiune la Internet chiar și în zonele problematice ale reședinței.