Minecraft review: un joc ‘patratos’ care te prinde

Nici un fel de prezentare a jocului Minecraft nu ar fi suficientă pentru a explica ce este, de fapt, Minecraft şi de ce a luat asemenea amploare. Aşadar, nu voi face o prezentare a jocului.

Singurul mod, din punctul meu de vedere, este de a privi jocul prin ochii unui fan, a unei persoane care a înteles jocul acesta “pătrăţos”. Trebuie menţionat că această prezentare conţine doar o mică latură a experienţei Minecraft, dar e ceea ce m-a făcut pe mine personal să mă îndrăgostesc de acest joc.

Începutul unei aventuri.

Am plecat într-o aventură nouă, pe un tărâm necunoscut. Aşa încep toate jocurile de Minecraft. Nu exista o hartă a lumii predefinită. Fiecare joc nou, cu salvarea sa aferentă, are şi o lume nouă. De fapt, aşa se şi numesc salvările: lumea unu, lumea doi. De fiecare dată când porneşti un joc nou, Minecraft îţi va genera o lume complet nouă, gata de explorat.

Aşa arăta lumea mea cea nouă. Bonus: Companie plăcută

În primele versiuni ale jocului beta, într-un joc nou, apăreai, de regulă, lângă apă. Acest fapt mereu îmi dădea impresia că joc rolul unui naufragiat, care trebuie să supravieţuiască pe o insulă pustie. Între timp, acest lucru s-a schimbat. De această dată însă, jocul m-a plasat într-o pădure de conifere, undeva lângă o apă. Mai degrabă “Ultimate Survival” cu Bear Grills, decât “Naufragiatul” cu Tom Hanks.

Nu ştiu cum se vede această parte pe un PC mai performant dar, pe calculatorul meu încet, una dintre părţile mele preferate este să urmăresc cum jocul afişează, pe rând, fiecare bucăţică din terenul înconjurător. Apar copacii, apoi pamântul de sub ei, apoi se conturează dealurile din îndepărtare. Lumea în Minecraft este formată din cuburi. Cuburi de pamânt, cuburi de piatră, cuburi de lemn şi cuburi de apă. Arată venit dintr-un deceniu trecut, dar cuburile au un rol esenţial în modul în care se joacă jocul. Lemnul se taie, pământul se sapă, piatra se sparge şi toate aceste lucruri pot fi plasate înapoi în lume, pentru a construi alte lucruri. Este un fel de lego cu materiale de construcţie.

Prima zi

Am aşteptat până când s-a încărcat terenul din jurul meu şi am pornit în explorare. Minecraft nu-ţi va arăta niciodată ce trebuie să faci. Nu e nici o ruşine să intri pe MinecraftWiki şi să citeşti câteva articole introductive. Ajută foarte mult. Am privit printre pini o clipă şi am zărit o peşteră undeva în dreapta mea,lângă apă. Dacă oamenii timpurii le-au considerat locuinţe bune, de ce nu ar fi şi pentru mine?

În plus, e şi spaţioasă

Peştera avea potenţial de casă. Pe cât de mult potenţial poate avea o grotă. Dar era suficient pentru acum. Încă sunt uimit de fiecare dată când îmi aduc aminte că toate aceste elemente geografice sunt generate întâmplător şi automat. Nimeni nu a făcut design-ul peşterii mele şi totuşi arăta perfect.

Întunericul din peştera mea devenea îngrijorător. Noaptea nu este plăcută în Minecraft dacă eşti pe afară fără arme sau armură. Uneltele sunt cele ce ne-au urcat în vârful lanţului trofic, aşa că am decis să îmi meşteşugăresc câteva. Un alt element cardinal al jocului este creearea de obiecte. Pare relativ simplu; pui obiectele corecte în poziţiile corecte într-o grilă şi asta e tot. Dar trebuie menţionat că sunt 200 de “reţete” pentru obiecte.

Jocul dă sensuri noi vorbei acelea cu sapa de lemn.

Mi-am făcut câteva unelte şi o sabie, toate din piatră. Materialele folosite în minecraft evoluează pe parcursul jocului. Mai întai din lemn, apoi din piatră, fier, aur şi, în final, diamant. Mi-am creeat şi câteva torţe, să-mi iluminez locuinţa. Venea noaptea.

Prima noapte

Aşa cum joc acum Minecraft nu este reprezentativ pentru majoritatea jucătorilor începători de Minecraft. Eu am o încăpere iluminată, construită până la venirea serii. Recunosc că nu am mai avut timp să montez o uşă. Dar situaţia nu a fost mereu aşa.

Prima mea noapte petrecută în Minecraft a fost cel puţin tensionată. Întunericul a venit subit, iar eu încă exploram lumea pe afară, fără să-mi dau seama de pericolul care mă pândea. Din spatele meu s-a auzit un fel de grohăit sinistru. Nu era sunetul unui porc, nici a unei vaci, şi cu siguranţă nu era a unei găini. Atunci am aflat ceva nou despre acest joc; în Minecraft, noaptea naşte monştri. M-am întors. În spatele meu era un zombie hotărât să mă devoreze.

Nu cred că se poate explica exact de ce monştrii jocului sunt atât de îngrozitori. Poate e contrastul dintre zilele însorite şi liniştite şi noaptea întunecată şi plină de creaturi oribile. Poate e din cauza faptului că poţi muri cu foarte mare uşurinţă în joc. Poate pur şi simplu arată înspăimântător.

Feţele sunt pătrate, dar la fel de îngrozitoare.

Era oricum lipsit de importanţă în acel moment. Clar e că m-am speriat groaznic. Am fugit orbeşte prin întuneric. Părea că oriunde priveam vedeam câte un zombie ascuns dincolo de un copac sau printr-o grotă. Într-o stare de panică absolută, am săpat o groapă suficient de mare încât să încap in ea, şi m-am îngropat singur acolo. Noaptea am petrecut-o tremurând şi suspinând în acea groapă întunecată.

Prima mină

Revenind la condiţiile mele actuale de trăit, pot spune că m-am descurcat un pic mai bine acum. Aşa este în acest joc; Mori de multe ori până când înveţi, apoi mori de mai puţine ori. Am admirat o vreme securitatea locuinţei mele improvizate. “Mult mai bine”, mi-am zis. Chiar şi aşa, noaptea trecea parcă prea încet. Aveam nevoie de o altă activitate. M-am oprit lângă un perete şi mi-am zis “Aici parcă merge o mină”.

Parcă mă invita să sap.

Face parte din numele jocului. Este esenţial pentru a progresa în joc. Doar sub pământ se pot găsi materialele rare. Aşadar, m-am înarmat cu câteva târnăcoape şi un pui proaspăt rotisat şi am pornit la treabă.

Nu a durat mult până când am dat şi de câteva materiale mai preţioase. Aveam acum materiale pentru o viitoare armură. Mă simţeam chiar optimist în privinţa viitorului meu. Apoi am încremenit. De undeva de dincolo unei pietre se auzi un sunet parcă de sorbit scârbos. Încă mă înspăimântă gândul că, în acel tunel claustrofob, o creatură maliţioasă mă pândea de după un perete subţire de piatră. Mi-am adunat cât curaj aveam în acel moment şi am spart încă un cub de piatră. Aşa cum mă aşteptam, în faţa mea, tunelul se deschidea acum într-o peşteră imensă subterană. Nu puteam fi sigur de ce se ascundea în întunericul absolut spre care priveam. Putea fi plin de monştri, dar la fel de bine putea fi plin de diamante. Trebuia să risc.

Minecraft generează şi un număr infinit de peşteri subterane, unde ai şanse mult mai mari de a găsi bunătăţi. Mai nou, cei de la Mojang AB au introdus şi alte forme de construcţii generate automat. În joc se găsesc acum şi ravene, tunele miniere abandonate şi cetăţi antice. Toate aceste locuri sunt concepute pentru a-i atrage pe cei cu spirit de aventurier. Teoretic, explorarea ar fi profitabilă. Dar trebuie să te înarmezi. Toate aceste construcţii sunt pline de monştri nu prea fericiţi când cineva vine să le prădeze avuţiile.

Ei bine, eu nu eram înarmat suficient de bine. Am găsit câteva metale preţioase prin întunericul grotei, dar nu am avut curajul de a înainta prea mult. Unele dintre aceste peşteri  par să se întindă la nesfârşit. Sunt mai multe metode de a le explora; le poţi explora încet şi meticulos, iluminând şi verificând fiecare colţ întunecat, sau poţi fugi ca nebunul pe întuneric, lovind întâmplător cu târnăcopul în stânga şi-n dreapta.

Dacă priveşti atent, observi o pereche de ochi undeva în întuneric.

Deşi de cele mai multe ori aş fi optat pentru a doua variantă, de această dată am decis să nu mă adâncesc prea mult în peşteră. Nu părea sigur. Adunasem deja suficiente materiale,aşa că am hotărât să nu întind coarda şi să mă întorc la casa mea. Creaturile din întuneric nu au fost de acord cu această decizie. Din obscuritate au răsărit atunci doi monştri şi s-au îndreptat grăbiţi spre mine. Mi-am scos sabia mea de piatră şi am încercat să lupt, dar după o explozie ce m-a lăsat la doar un sfert din viaţa iniţială, am decis că ar fi mai bine să fug. Am blocat tunelul în urma mea unde era trecerea mai îngustă şi nu am mai privit în spate până ce am ieşit din mină. Afară, soarele tocmai răsărea.

A doua zi

Fiecare dimineată din Minecraft este extraordinară. Sunt atât de frumoase, cel puţin pe cât de oribile sunt nopţile. Răsare soarele, monştrii iau foc, tot tărâmul se iluminează, şi nu cred că doar mie îmi pare că răsună Morning Mood în urechi. Face ca să merite toate minutele de groază petrecute în timpul nopţii.

Aveam nevoie de mâncare. Începând cu cele mai recente versiuni ale jocului, mâncarea a devenit foarte importantă. Trebuie să fii bine hrănit pentru a-ţi vindeca rănile, iar pentru a fi bine hrănit, trebuie să mănânci destul de constant şi bine. Această schimbare a adus un nou sens numelui de „survival”, modul standard de joc.

Unul dintre modurile principale de a te hrăni este vânătoarea. Aşa cum întunericul aduce monştri, lumina zilei dă naştere animalelor domestice. Am pornit cu o nouă sabie de oţel pe dealurile din jurul peşterii mele. Pare un pic brutal, dar satisfacţia de a mânca o friptură de vită face ca să merite.

M-am întors din expediţia mea cu provizii multe. Aveam acum şi nişte lână, câteva seminţe şi nişte piei. Am decis că este momentul să-mi extind gospodăria. Aşa e viaţa în Minecraft. Mereu este ceva de făcut.

Astăzi mi-am extins peştera spre exterior. Mereu mi-a plăcut ideea de a avea o locuinţă lacustră. Curând voi putea să îmi fac şi un etaj superior. Sau poate chiar un mic turn de observaţie. Sau poate mă voi extinde spre în jos. Sau poate îmi voi aduna toate materialele preţioase şi voi pleca. Asta mi-a plăcut dintotdeauna în Minecraft. Poţi face orice.

Noaptea a venit, dar de această dată eram în siguranţă. În timpul zilei, am topit nişte nisip şi mi-am făcut geamuri, să îi pot observa de la o distanţă sigură. O satisfacţie nebănuită mă cuprinde mereu când mă gândesc la cum fugeam de monştrii acum o seară, iar acum îi urmăresc, în siguranţa, dincolo de nişte ziduri groase de piatră,lemn şi sticlă. Restul serii am petrecut-o făcând diverse amenajări interioare. Mi-am construit un şemineu şi un pat. În acea seară am mâncat o friptură bună de vită, şi am dormit în patul meu proaspăt făcut. Începuse în sfârşit să-mi meargă bine.

Ziua 13 – “Răzbunarea”

Dimineaţă am plecat din nou în explorare prin adâncurile peşterii. De această dată eram mult mai bine înarmat. Mi-am petrecut mult timp prin mină. Găsisem cu câteva zile în urmă câteva diamante prin părţile mai adânci ale grotei. Mi-am construit atunci o sabie din diamant. O ţineam într-o cutie separată, undeva pe un pedestal. O luam cu mine numai atunci când ştiam că va fi scandal. De această dată căutam scandalul.

Auzisem cu o seară în urmă zgomote de dincolo de un perete al peşterii mele. Păreau a fi mai mulţi zombii. Un adevărat cuib. Eram nerăbdător să mă răzbun, dar ştiam că nu puteam să acţionez prea impulsiv. Am ascultat cu atenţie ce se întâmpla după perete, şi am săpat prudent în jurul grupului de zombii, fără să le deschid vreo cale prin care să mă atace. Am ajuns undeva deasupra cuibului de zombii. Aveam o sabie de diamant, dar răzbunarea mea avea să fie altfel, un pic mai satisfăcătoare. Am săpat o mică gaură în tavanul cuibului şi i-am privit cum s-au adunat toţi sub mine.

-Aici râs malefic-

Am zărit un „monster spawner”(generator de monştri) în centrul încăperii; era un dungeon. Astfel de încăperi se pot găsi destul de des în joc şi, pe lângă generatorul de monştri, conţine şi cutii cu diverse mici comori.

Era nevoie de un alt fel de armă în această situaţie. Am aruncat o privire în inventarul meu şi am zărit din prima ce aveam nevoie acum: TNT. Adunasem de ceva vreme materialele necesare şi le-am păstrat pentru o ocazie specială. Acum era o astfel de ocazie specială. Am plasat cubul de TNT deasupra găurii, apoi am trasat o linie de redstone (echivalentul cablurilor electrice), până undeva mai departe, iar în capăt am plasat un comutator. Nu voi minţi, am numărat descrescător de la zece până să activez acel comutator.

Rareori ai la fel de multă satisfacţie aşa cum ai atunci când detonezi o bombă în Minecraft. În special atunci când acea bombă mai şi ucide o mulţime de zombii. Am prădat comorile temniţei şi am urcat triumfător, înapoi spre suprafaţă.

Am ajuns în timp util ca să prind apusul. Nu mă mai speria atunci. Din vârful turnului meu de observaţie, construit recent, puteam să văd ferma mea de animale, câmpurile de grâu si cele de trestie de zahăr cu colectare automată şi capcanele de lavă de la periferia teritoriului meu. M-am înarmat cu un arc şi am decis să merg la o vânătoare relaxantă.

Viaţa era destul de bună cu mine în acel moment, dar mă simţeam singur. Aveam nevoie să-mi prezint creaţiile şi altora. Ştiam că nu este decât o singură soluţie.

Minecraft România

Încă de la debutul jocului exista posibilitatea de a crea un server unde poţi juca împreună cu altii. Face parte din joc la fel de mult pe cât face parte partea de single player. În acest moment, există numeroase servere de multiplayer. Însă, pentru un public vorbitor de limbă română, un server pare să se remarce în special; Minecraft România. Deşi cei de acolo nu ar pune aşa problema.

Minecraft România a apârut pentru a populariza acest joc în ţara noastră. Aşa declară Radu Gheorghescu, administratorul serverului şi al comunităţii. Tânărul de doar 17 ani se declară a fi un adevărat gamer. Crea numeroase videouri pentru jocuri înainte de a se ocupa de Minecraft România. Tocmai cu ajutorul acestor videouri a aflat de existenţa acestui joculeţ independent numit Minecraft. Pe vremea aia era doar la stadiul de versiune alfa. Nu ar fi crezut atunci că acel joculeţ va avea succesul pe care îl are acum.

Comunitatea de jucătorilor români de Minecraft avea doar în jur de 30 de membri în acel moment. Radu îşi aduce aminte cu plăcere de momentele petrecute în acele zile cu ceilalţi membri ai comunităţii, iar acum se amuză dar se şi bucură de faptul că mulţi dintre aceia au acum propriile servere de Minecraft.  Radu nu îi consideră ca fiind o concurenţă pentru serverul lui. Scopul lui a fost şi este de a promova Minecraft în România. S-ar bucura să existe chiar şi mai multe servere „concurente”. Din acelaşi motiv, Minecraft România este o organizaţie non-profit.

Chiar şi aşa, comunitate a avut o creştere spectaculoasă. Radu îşi aduce aminte de momentul decisiv în istoria serverului; atunci când mica comunitate s-a restructurat iar el a preluat rolul de administrator. A văzut potenţialul pe care îl avea serverul şi a ajutat ca să îl îndeplinească. În acest moment, serverul are aproape 2000 de fani pe facebook. Creşterea de la 30 la 2000 s-a petrecut în mai puţin de un an.

Puteţi vizita site-ul aici, unde vă puteţi înscrie în comunitatea minerilor virtuali români sau puteţi urmări cele mai noi episoade din let’s play-urile Minecraft produse tot de această comunitate. Serverul Minecraft România în acest moment se reactualizează pentru a putea rula cu cea mai nouă versiune a jocului şi va fi deschis din nou cât de curănd.