Review Samsung Galaxy Note9 – excelent și piperat

Samsung Galaxy Note9 este unul dintre cele mai bune telefoane Android pe care îl puteți cumpăra în 2018, acesta oferind o carcasă elegantă și solidă, o platformă hardware puternică, un ecran superb și o cameră foto duală foarte bună. Chiar dacă diferențele față de Galaxy S9+ sau precedentul Note8 nu sunt radicale, Galaxy Note9 rămâne o opțiune excelentă pentru cei care doresc cam tot ce poate oferi mai bun platforma Android în acest moment.

Atunci când a fost lansată în 2012, gama Galaxy Note a fost una deosebită. Oferind ecrane mult mai mari și stilouri digitale excelente, produsele Galaxy Note au fost nu doar niște telefoane destinate celor care au neapărată nevoie de un stylus pentru scris, adnotări și desen, ci și niște platforme hardware pe care Samsung testa tehnologiile pe care le regăseam în anul următor pe gama populară Galaxy S.

Această departajare dintre gamele Galaxy S și Galaxy Note a început să devină din ce în ce mai mică începând cu Galaxy S7 și prematur decedatul Note7. Cu excepția de la sine înțeleasă a stiloului digital S-Pen, care este practic și rațiunea de a exista a întregii game Note, diferențele majore dintre Galaxy S8+ și Note8 s-au redus practic doar la dimensiunea ecranului și la camera foto, iar acum s-au diminuat și mai vizibil. Nu doar că noul Note9 este foarte puțin diferit de Samsung Galaxy S9+, dar diferențele sunt destul de firave și când ne uităm la mai bătrânul Note8.

Acest aspect probabil că îi va dezamăgi pe unii potențiali cumpărători, însă decizia Samsung nu cred că este în totalitate greșită. În ultimii 3-4 ani am asistat la o creștere constantă și vizibilă a prețurilor telefoanelor de top, și este destul de clar că nu sunt prea mulți cei care își permit să cumpere fiecare generație de telefoane. Un plan de actualizări remarcat și la Apple, acest ritm de dezvoltare mai lent mărește durata de viață a produselor anterioare și face ca noile modele să nu îi vizeze pe cei care au cumpărat produsele lansate în anul precedent, ci pe cei care sunt cu două sau trei generații în urmă și care pot face pasul la un produs nou incontestabil îmbunătățit.

Specificații Samsung Galaxy Note9

• ecran: 6,4″, Super AMOLED, 2960 x 1440 pixeli, HDR10, Gorilla Glass 5
• procesor: Exynos 9 Octa 9810, 4x M3 Mongoose, 4x ARM Cortex-A55, Mali-G72 MP18
• memorie: 6 GB RAM (8GB RAM pentru versiunea cu stocare de 512 GB)
• memorie internă: 128/512 GB, MicroSD (maximum 512 GB)
• cameră foto: duală (12 MP, PDAF, F/1.5-F/2.4, OIS, 26 mm, înregistrare UHD + 12 MP, PDAF, F/2.4, OIS, 52 mm), frontal 8 MP, F/1.7
• conectivitate 3G, 4G, Wi-Fi 802.11 a/b/g/n/ac, Bluetooth 5.0
• sistem de operare: Android 8.1
• acumulator: Li-Ion de 4000 mAh, nedetașabilă
• dimensiuni: 161,9 x 76,4 x 8.8 mm
• greutate: 201 grame
• altele: Dual SIM, Stylus S-Pen, USB 3.1 Type-C, protecție IP68, senzor amprentă, scanner iris, scanner puls, NFC, încărcare rapidă, ANT+

Ce ne-a plăcut

Galaxy Note9 are un design deja faimos care este folosit de Samsung începând cu modelul Galaxy S8 din 2017. Apreciat pentru liniile simple și elegante, dimensiunile reduse și ecranul cu margini și colțuri curbate, acest design a fost moștenit și de precedentul telefon Galaxy Note8 și probabil că ne va mai însoți o bucată de timp deoarece, sincer vorbind, puțini îi pot reproșa cu adevărat ceva.

La fel ca telefoanele din generațiile 8 și 9, carcasa lui Galaxy Note9 este construită în jurul unei rame rotunjite fabricate din aliaj de aluminiu care are marginile laterale scobite vizibil pentru a face loc curburii ecranului și a suprafeței de sticlă de pe spate. Acest design valorifică la maximum suprafața utilă, eliminarea butoanelor hardware și compactarea zonei cu senzori de deasupra ecranului făcând posibilă fabricarea unui telefon cu un foarte bun raport între suprafața ecranului și cea totală: circa 83,5%.

Dacă îl comparăm cu Galaxy S9+, remarcăm că avem de-a face cu un design mai apropiat de forma unui dreptunghi deoarece colțurile au o curbură mai mică și mai agresivă. În plus, se remarcă și muchia teșită, care nu este prezentă la familia Galaxy S, un mic element de design particular familiei Note. Diferențele față de Note8 sunt ceva mai subtile, remarcându-se în principal profilul ceva mai plat al ramei metalice, aspect care îmbunătățește ușor priza în mână, și buza mai îngustă de sub ecran.

Chiar dacă Note9 nu aduce nimic deosebit din punct de vedere al designului, acesta rămâne un telefon elegant și bine făcut. Rama metalică este solidă și are o priză bună în mână, în ciuda suprafeței cam lucioase, iar liniile curbate ale ecranului și spatelui de sticlă se îmbină fluid cu marginile acesteia. Spatele a fost redesenat, grupul aproape plat al camerelor foto, blițului și senzorului infraroșu pentru puls eliminând senzorul de amprente, care este amplasat acum dedesubt și are astfel o poziționare cu o ergonomie superioară vechii implementări.

Noul design s-a remarcat de la bun început deoarece este incredibil de compact ținând cont de diagonala ecranului, iar Samsung l-a îmbunătățit ușor pentru a-l face și mai ergonomic. Ciupind de ici de colo câte o fracțiune de milimetru, noul Note9 este puțin mai scund decât predecesorul Note8 chiar dacă are un ecran mai mare cu 2,5 milimetri, fiind însă, ce-i drept, ușor mai lat și infinitezimal mai gros. În comparație cu Galaxy S9+, Note9 este mai înalt și mai lat cu vreo 3 milimetri, însă și ecranul este mai mare cu circa 5 milimetri.

Telefonul este astfel destul de ușor de manevrat cu o singură mână în ciuda diagonalei impozante de 6,4”, însă este greu de spus că este cu adevărat ergonomic deoarece, la drept vorbind, un ecran mare rămâne mare indiferent ce i-ai face. Mai puțin plăcută este însă greutatea: metalul, și în special sticla, sunt materiale grele, iar noul Note9 depășește puțin bariera celor 200 de grame.

Detaliile carcasei sunt discrete, tăvița pentru SIM și MicroSD, separatorii antenelor, capătul stiloului S-Pen, difuzorul din partea inferioară, perforațiile microfoanelor și portul USB-C fiind camuflate bine pe rama metalică, singura critică, oricum nu prea importantă, fiind lipsa de simetrie în plan transversal. Finisajele sunt excelente, așa cum Samsung ne-a obișnuit deja: muchiile sunt atent finisate, îmbinările dintre metal și sticlă sunt bune, iar butoanele, chiar dacă puțin cam mici și cam ușor de apăsat, sunt ușor de găsit și au un mecanism solid.

Ca orice carcasă asamblată pe un șasiu metalic, și aceasta are o rigiditate perfectă, însă sticla rămâne, așa cum deja probabil toată lumea a aflat, punctul vulnerabil în cazul unei căzături. Cei neatenți vor aprecia însă protecția IP68 la praf și umezeală, care micșorează șansele unei daune totale în prezența prafului sau în eventualitatea unei imersiuni accidentale.

Samsung este regele neîncoronat al ecranelor AMOLED, deci era de așteptat ca și Note9 să ofere un panou excelent. Ecranul de 6,4” are o rezoluție de 2960 x 1440 pixeli și o densitate excelentă de 516 ppi care compensează problemele inerente ale matricei Diamond de subpixeli. În mod implicit, ecranul este însă setat la o rezoluție de 2220 x 1080 pixeli, probabil pentru a îmbunătăți autonomia. Am considerat că rezoluția este cam mică pentru un ecran de 6,4”, așa că am activat de la bun început rezoluția maximă WQHD+ și nu am mai revenit la setarea inițială.

Ecranul de pe Galaxy Note9 este unul dintre cele mai bune exemplare de AMOLED pe care le puteți găsi pe un telefon, doar noile iPhone Xs putând ridica pretenții. Modul de lucru standard (Adaptive) oferă o acoperire sRGB de 146% și o acoperire DCI-P3 de 113%, oferind astfel culori puternice și cu acuratețe ridicată. Cei care preferă o paletă de culori asemănătoare cu cea a unui ecran IPS pot opta pentru profilul Photo, care oferă o acuratețe sRGB de 99%, în timp ce amatorii de filme vor aprecia probabil opțiunea Cinema, care oferă o acoperire de 103% pentru paleta DCI-P3 și se bucură în plus și de certificarea HDR10.

Ca orice ecran AMOLED, și acesta oferă niveluri de negru perfecte și un contrast excelent. Luminozitatea maximă este foarte bună, iar Note9 folosește, la fel ca Note8 și Galaxy S9/9+, doi senzori de luminozitate pentru a putea ajusta mai bine ecranul în funcție de lumina ambientală. O facilitate unică Samsung, aceasta permite evitarea erorilor de măsurare și oferă o iluminare optimă în cam toate situațiile.

Despre ecranul cu raport de aspect 2:1 (sau pe aproape) am mai vorbit, așa că nu are rost să insistăm. Mai bune pentru aplicațiile VR, mai înguste pentru a permite realizarea unei carcase mai compacte și mai apropiate de formatul 2:39:1 al producțiile video pentru cinema, aceste ecrane au devenit practic noul standard și trebuie să ne obișnuim cu ele fie că ne place, fie că nu.

Ecranul ascunde și un sistem sensibil la presiune asemănător celui Force Touch de la Apple, acesta fiind folosit de la Galaxy S8 încoace. În timp ce rivalii din Cupertino au preferat o implementare completă, Samsung a ales să utilizeze acest sistem doar în partea central-inferioară a ecranului, acolo unde este amplasat butonul virtual Home.

Atunci când a abandonat butonul fizic Home, Samsung a încercat să găsească o soluție pentru a păstra anumite moduri de interacțiune, cum ar fi apăsarea pentru revenirea din aplicațiile Full Screen, apelarea Google Assistant sau aprinderea ecranului fără a mai trece de ecranul de securitate. Adaptarea la acest mod de lucru a fost rapidă iar utilitatea sa este indiscutabilă, cei care regretă dispariția butoanelor hardware putând răsufla ușurați, cel puțin din acest punct de vedere.

După cum ziceam în introducere, gama Galaxy Note nu mai este platforma hardware de testare a noilor tehnologii de vreo trei generații, iar Note9 este construit în jurul aceluiași procesor pe care-l știm deja de la Galaxy S9/9+: Exynos 9810 Octa. O soluție integrată fabricată într-un proces de litografiere de 10 nanometri care folosește patru nuclee de procesare puternice Samsung Mongoose 3 și patru nuclee eficiente energetic ARM Cortex-A53, procesorul Samsung este un produs excelent al cărui singur rival real este în acest moment faimosul Snapdragon 845.

În testele pe un singur nucleu de procesare, Exynos 9810 Octa este un campion absolut al platformei Android deoarece nucleul Mongoose 3 proiectat de către Samsung depășește categoric concurenții similari Qualcomm Kryo și ARM Cortex-A73 și se apropie de performanța nucleului Apple Monsoon din procesorul A11. În testele multiprocesor, Exynos 9810 Octa este ajuns din urmă de Snapdragon 845, cele două fiind depășite de către Apple A11, dar distanțându-se confortabil de modelele mai vechi precum Snapdragon 835 și Huawei Kirin 970.

Atunci când vine vorba de procesarea grafică, procesorul Samsung nu poate concura însă cu Qualcomm Snapdragon 845 deoarece performanța soluției grafice Mali G72MP18 este mai mică cu vreo 15 – 20 de procente decât cea a puternicului Adreno 630. Chiar și așa, platforma rămâne una extrem de performantă care poate asigură fără nici o problemă puterea de calcul necesară în orice scenariu.

Începând cu Galaxy S7, Samsung a folosit un sistem de răcire pasiv cu radiatoare și conductă de transfer. Rămas neschimbat până la Galaxy S9 inclusiv, sistemul a fost actualizat la Note9 și a devenit mai masiv, volumul acestuia crescând de la 95 de mm cubi la 350 mm cubi. Din păcate nu am avut un Galaxy S9 pentru a putea face comparații relevante, cert este că nu am remarcat încălziri sesizabile în utilizarea normală și nici degradări de performanță semnificative în cursul testelor, atunci când temperaturile carcasei au devenit mai mari.

Această platformă hardware este completată de 6 GB de memorie RAM (sau 8 GB în cazul în care alegeți varianta cu 512 GB de memorie internă), o memorie internă rapidă și toată panoplia de senzori așteptată la un telefon din această clasă.

Galaxy Note9 folosește, la fel ca Galaxy S și Galaxy Note din generațiile 8 și 9, un scanner infraroșu pentru iris care poate fi folosit pentru protecția telefonului. La fel ca amprenta papilară, și irisul uman are un desen care poate fi considerat unic și poate fi folosit astfel pentru autentificare. Spre deosebire însă de scannerul pentru amprente, care poate fi păcălit prin prelevarea unei amprente lăsată în urmă pe vreun obiect de către utilizator și crearea unui mulaj conductiv din silicon, senzorul pentru iris necesită captura unei imagini de înaltă definiție a ochiului în lumină infraroșie, o operațiune mai greu de făcut pe ascuns de un eventual răuvoitor.

După activarea opțiunii de securitate prin scanarea irisului, Note9 va face scanarea inițială a ochilor utilizatorilor și salva informația într-o formă criptată, la fel ca în cazul amprentelor. Pentru autentificare, utilizatorul va trebui să privează marginea de sus a ecranului și să permită sistemului format din micul senzor optic frontal și LED-ul infraroșu să-și facă treaba.

Samsung afirmă că viteza de procesare a fost îmbunătățită și, într-adevăr, noul sistem pare ceva mai rapid și mai puțin susceptibil la rateuri, doar lumina solară puternică punându-l din când în când în încurcătură. În plus, acesta a fost integrat (opțional) cu scanarea facială în ceea ce Samsung numește Intelligent Scan, ceea ce reduce și mai mult șansele unei accesări neautorizate.

Cam toate scannerele pentru amprentă văzute în ultimii trei ani sunt rapide și au acuratețe mare, deci nu avem prea multe de zis despre modulul de pe Note9. Acesta a fost mutat într-o poziție în care este mai ușor de accesat, șansa de a murdări și obiectivul camerei foto când bâjbâiți după el fiind însă la fel de mare.

O schimbare importantă făcută de Samsung este mărirea semnificativă a capacității bateriei la 4000 mAh, depărtându-se astfel sesizabil atât cei 3300 mAh ai generației Note anterioare cât și de cei 3500 mAh ai mai noului Galaxy S9+. În condiții normale de lucru, care implică utilizarea pentru un timp de ecran zilnic de circa 5 ore, activarea conexiunilor Wi-Fi și 4G câte 8 ore pe zi și folosirea sincronizărilor push pentru mail, Facebook, Twitter și altele, Galaxy Note9 a reușit însă să ofere o autonomie foarte bună de circa 46 de ore, ceea ce înseamnă că poate supraviețui de-a lungul a două zile de utilizare moderată. Această autonomie a fost obținută folosind mereu rezoluția maximă a ecranului, cei care preferă rezoluția FHD+ implicită putând beneficia de un spor de circa 10-15 procente și putând astfel trece de bariera psihologică a celor 48 de ore.

Camera foto duală păstrează cam aceeași configurație pe care o știm de la Galaxy S9/9+ și Note 8. Aceasta oferă o cameră foto principală cu senzor Samsung ISOCELL SAK2L3 cu diagonală de 1/2,55”, pixeli mari de 1,4µm, focalizare cu detecție de fază și rezoluție de 12 MP care este completată de un obiectiv cu distanță focală de 26 mm și stabilizare optică. Camera secundară folosește tot un senzor cu rezoluție de 12 MP, însă de data aceasta avem de-a face cu un modul ISOCELL S5K3M5 cu diagonală de 1/3,4”, pixeli de 1,0µm și focalizare cu detecție de fază, obiectivul având stabilizare optică și o distanță focală de 52 mm pentru a putea oferi un zoom optic 2x.

Schimbările față de generația Galaxy S9/S9+ sunt alegerea unui senzor puțin mai mare și mai nou pentru camera zoom, în timp ce față de Note8 se remarcă preluarea obiectivului cu diafragmă ajustabilă F/1.5 – F/2.4 de la ultima generație Galaxy S.

Captura foto în lumina zilei cu camera principală este excelentă, imaginile având un contrast ridicat, expunere bună, nivel ridicat de detalii și zgomot de imagine practic insesizabil. Dinamica este și ea suficient de bună, fiind ajutată suplimentar de un HDR într-un singur pas care se achită bine de sarcini în aproape toate condițiile. Chiar dacă imaginile încă păcătuiesc prin saturația ceva cam mare, se remarcă totuși faptul că Samsung a mai redus din problemele trecutului, ocazie cu care putem menționa și procesarea de sharpening mai puțin agresivă.

Folosind un senzor mai mic și mai puțin performant, camera secundară este și ea un bun partener atunci când vreți să capturați detalii, să faceți o poză macro la o distanță cât mai mică posibil sau să capturați discret imagini stradale. Nivelul de zgomot este mai mare, contrastul mai redus iar culorile au o tentă mai caldă, însă camera secundară oferă o prestație mai mult decât mulțumitoare.

Pentru a putea oferi o captură foto bună în lumina slabă, producătorii de telefoane folosesc de o bună bucată de timp obiective cu diafragme cât mai mari (F-number cât mai mic). Astfel, senzorul poate captura mai multă lumină și poate folosi timpi de expunere mai reduși, fotografiile fiind astfel mai clare. În plus, un obiectiv cu diafragmă mare are o profunzime de câmp mai mică, acesta încețoșând astfel fundalurile și permițând evidențierea mai bună a subiectului.

După cum amatorii de fotografie știu deja, obiectivele cu diafragmă mare au însă problemele lor. Cea mai gravă este captura în lumină puternică, când camera foto nu poate face o expunere suficient de mică pentru a compensa excesul de luminozitate și generează poze supraexpuse. Samsung a implementat pe Galaxy S9 și Note9 un obiectiv cu diafragmă ajustabilă care trece automat de la F/1.5 la F/2.4 pentru a corecta acest neajuns, însă cei care vor folosi modul manual vor putea alege liber între cele două valori pentru a controla mai bine profunzimea de câmp și pentru a evita neclaritățile de imagine care apar la marginea obiectivelor cu F-number mare.

Am atașat mai jos două exemple punând una lângă alta imaginile capturate la F/1.5 (stânga) și F/2.4 (dreapta) pentru a evidenția diferența de profunzime și diferența de claritate (în acest ultim caz, pe o bucată decupată de imagine).

Captura nocturnă făcută cu camera principală este în general bună, remarcându-se prestația superioară a sistemului de stabilizare, zgomotul de imagine acceptabil și detaliile suficient de bune. În anumite ocazii, Note9 are însă tendința să urce prea mult contrastul și saturația, comportament pe care l-am remarcat și la alte telefoane, sau să proceseze cam prea dur detaliile.

Camera secundară cu distanță focală mare folosește însă un senzor mai mic și un obiectiv cu diafragmă mai mică, iar utilitatea ei în lumină scăzută este decisă de software-ul telefonului. Dacă lumina este considerată prea slabă, Note9 va folosi camera principală fără să spună nimic și va oferi doar un zoom digital decupat care nu prea impresionează.

În exemplele de mai jos, Note9 a decis că doar în primul caz poate activa camera zoom, iar rezultatul nu este rău. Celelalte trei capturi, făcute cu decupare și zoom digital, sunt așa cum ne-am aștepta, adică acceptabile doar pentru Instagram sau Facebook, dar prea slabe pentru ceva mai pretențios.

Captura video este excelentă, fișierul video UHD având parametri foarte buni de culoare, contrast și luminozitate. Detaliile sunt excelent, iar dacă doriți să faceți economie de spațiu fără pierdere de calitate, puteți opta pentru captura în format H.265 în locul implicitului H.264. Utilizatorul poate comuta liber între cele două camere foto, trecerea la zoom 2x facându-se aproape fără nici o întrerupere vizibilă și permițând concentrarea pe anumite detalii ale scenei filmate.

Pe lângă filmarea standard, nu lipsesc filmarea cu încetinitorul la rezoluție HD cu 960 de cadre pe secunde (unde limita a fost crescută de la 0,2 secunde la 0,4 secunde) sau la rezoluție FullHD și 240 de cadre pe secundă.

Interfața camerei este simplă, acesta fiind practic aceeași cu cea văzută pe Galaxy S9 și oferind în plus doar un mod controlat de AI, pentru că este un cuvânt-cheie la modă, care selectează diverse profiluri de utilizare în funcție de scenă sau avertizează atunci când au apărut probleme de calitate în timpul capturii din cauza mișcării, clipirii ochilor șamd. Modurile de lucru sunt cele cunoscute, pe lângă captura normală având la dispoziție Live Focus, Panoramă, modurile de înregistrare despre care am vorbit deja, AR Emoji și bine înțeles un pachet de filtre și integrare cu recunoașterea optică din Bixby.

Camera oferă un mod de lucru manual foarte bun, în care poți controla ISO, timp de expunere, metering, focus, expunere și, normal, diafragmă, însă cei care nu vor să-și bată capul se vor bucura de un mediu prietenos bazat pe gesturi prin care cu o singură mișcare poți deschide meniul lateral cu filtre, pe cel cu moduri de lucru sau poți comuta la camera frontală.

Stiloul digital S-Pen este o facilitate unică a gamei Galaxy Note și, la drept vorbind, unică în întregul ecosistem de telefoane Android deoarece rivalii nu prea oferă implementări sensibile la apăsare. Motorizat ca și până acum de tehnologiile celor de la Wacom, S-Pen oferă 4096 de niveluri de presiune și are un vârf subțire de 0,7 milimetri, rămânând aceeași unealtă excelentă pentru scris, adnotări sau desen pe care o cunoaștem de la generațiile anterioare.

Samsung Notes rămâne aplicația principală pentru colectarea notițelor scrise de mână, însă S-Pen oferă multe alte facilități utile. Pe această listă intră efectuarea, decuparea și adnotarea capturilor de ecran, controlul aplicațiilor utile prin intermediul meniului Air Commands, previzualizarea unor elemente precum imaginile sau înregistrările din calendar, scrierea de notițe fără a scoate telefonul din Stand-by, înregistrarea activităților făcute cu S-Pen în format GIF cu ajutorul Live Message sau chiar indicarea unei zone de ecran în care extensia Vision a asistentului digital Samsung Bixby ar trebui să facă o identificare de obiecte.

Stiloul digital încorporat pe Note9 a rămas practic neschimbat la exterior dacă-l comparăm cu generația anterioară, însă interiorul ascunde o noutate. Pe lângă funcția pasivă de stylus, S-Pen a devenit acum o telecomandă activă. Folosind tehnologia Bluetooth și un condensator care se încarcă atunci când punem S-Pen în locașul lui, stiloul folosește unicul buton disponibil pentru a efectua diverse operațiuni: pornirea și activarea camerei, pornirea și controlul aplicațiilor de redare media sau controlul prezentărilor PowerPoint. Chiar dacă pare cam “business”, funcția poate fi utilă în multe situații deoarece vă permite să controlați redarea media sau să faceți o fotografie de grup fără să vă apropiați de telefon deoarece raza de acțiune este cam tot cea pe care o știm de la alte periferice Bluetooth, adică vreo 7-8 metri.

Galaxy Note9 folosește versiunea 9.5 a mediului grafic Samsung Experience, diferențele față de ceea ce am văzut pe Galaxy S9/S9+ fiind puține. Cum nici noutățile din precedenta iterație software nu au fost prea multe în comparație cu ceea ce văzusem pe Galaxy S8, nu vom insista prea mult pe lucrurile cunoscute și vom face doar o trecere scurtă în revistă pentru cei care au lipsit din lumea Samsung pentru mai mult de doi ani.

Ecranul Always On oferă mai multe moduri de lucru, cum ar fi ceas digital, ceas analogic, calendar sau ramă foto, nelipsind bine înțeles notificările interactive, integrarea cu noul buton Home tactil și aplicația Samsung Notes.

Interfața principală a sistemului de operare oferă mai multe moduri de lucru. În mod implicit, lista de aplicații App Drawer nu are un buton dedicat, aceasta putând fi deschisă și închisă cu o mișcare verticală pe ecran. Cei care nu acceptă acest mod de lucru pot reveni la modul standard de lucru Android și pot afișa și butonul dedicat pentru App Drawer sau, dimpotrivă, pot opta pentru un mod de lucru similar iOS în care toate pictogramele sunt puse pe ecranele principale iar App Drawer nici măcar nu mai există.

Pictogramele au acum un fundal omogen, ceea ce compensează într-o oarecare măsură lipsa de consecvență Android, însă utilizatorii pot renunța la acest artificiu. Opțional, poate fi aleasă și matricea de pictograme afișate pe ecran între 4×5, 4×6, 5×5 și 5×6, iar această opțiune este oferită și pentru App Drawer și Notification Area.

Suportul multi-windows din Android 8.0 a fost îmbunătățit cu opțiune pentru redimensionare liberă, înlocuire după bunul plac și fixarea unei aplicații sau chiar a unei singure bucăți din interfața ei. Ecranul cu margini curbate este pus la lucru de deja cunoscutele Edge Panel, acestea oferind acum cunoscutele liste pentru aplicații, contacte sau setări, dar și o iluminare activată atunci când telefonul este pus cu fața în jos iar LED-ul pentru notificări nu este vizibil.

Ca de obicei, nu lipsesc puzderia de opțiuni diverse care permit utilizatorului să particularizeze interfața după plac. Samsung Experience permite alegerea fontului de sistem, a mărimii acestuia, mărirea sau micșorarea întregii informații afișate pe ecran, particularizarea barei de navigare, particularizarea zonei pentru notificări, mod de utilizare cu o singură mână, gesturi de control pentru senzorul de amprente și multe altele. Nu lipsesc nici cunoscutele servicii precum Game Launcher, Dual Messenger sau avatarurile animate AR Emoji.

În cazul în care modul de lucru DEX v-a făcut cu ochiul, însă nu aveați intenția să cumpărați separat stația de andocare, Note9 permite comutarea în acest mod de lucru prin simpla conectare la un ecran HDMI. Ecranul telefonului devine o suprafața tactilă pentru control iar un mouse și o tastatură Bluetooth vor permite o utilizare cât de cât apropiată de cea a unui mediu desktop Linux.

Partea de telefonie este excelentă, cele două microfoane având o fidelitate ridicată iar casca oferind atât un nivel sonor puternic, cât și o fidelitate bună. Cel din urmă aspect merită subliniat deoarece calitatea redării convorbirilor pe telefoanele Samsung nu a fost tocmai grozavă începând din clipa în care certificarea IP a interpus un strat suplimentar de protecție. Ca de obiceiul, nu lipsește LED-ul RGB pentru semnalizare, care nu oferă însă și opțiuni avansate pentru particularizare.

O altă îmbunătățire majoră, de care va beneficia atât telefonia, dar în special redarea multimedia, este preluarea sistemului stereo lansat odată cu Galaxy S9/9+. Telefoanele Samsung au fost criticate multă vreme pentru difuzorul monofonic banal, însă acest aspect ține acum de trecut deoarece compania a preluat ideea utilizării în paralel a difuzorului căștii și a difuzorului principal pe care am văzut-o implementată deja la ASUS, Huawei și HTC.

Casca telefonică și difuzorul principal funcționează ca un sistem mono cu tweeter și woofer atunci când telefonul este ținut vertical sau ca un sistem stereo atunci când acesta este ținut orizontal. Deoarece cele două difuzoare au dimensiuni diferite, sunetul stereo are o spațializare mai ciudată, însă Samsung a implementat suplimentar și un sistem de egalizare automatizat care reduce diferența acustică și procesare Dolby pentru crearea unei separații stereofonice mai mari.

Sistemul audio integrează și giroscopul, astfel că sursele stereo vor fi redate corect indiferent cum ținem telefonul și vor reacționa pe loc la repoziționare. Purtând semnătura AKG, o companie aflată acum în portofoliul Samsung, sistemul audio asigură o redare media foarte bună pentru filme sau chiar muzică deoarece volumul este ridicat, distorsiunile sunt tolerabile iar fidelitatea este suficient de ridicată pentru un niște incinte atât de mici.

Ce nu ne-a plăcut

Solidă, elegantă și bine finisată, carcasa lui Galaxy Note9 nu lasă loc de prea multe reproșuri. Atât metalul cât și sticla sunt mai puțin alunecoase decât ne-am aștepta, cei neatenți trebuind totuși să fie precauți sau să cumpere o husă siliconică, însă suprafața este un magnet pentru amprente. Din fericire, nu am remarcat și atragerea masivă a particulelor de praf, însă urmele de grăsime se depun imediat și sunt foarte vizibile.

În plus, după cum spuneam deja în introducere, telefonul este chiar greu. Personal prefer telefoanele care se simt în mână deoarece au o aderență mai bună și îmi lasă senzația unui lucru bine făcut, însă Note9 este puțin cam greu chiar și pentru gusturile mele.

Asistentul digital Bixgy, care a apărut prima dată pe modelul Galaxy S8, nu impresionează nici el mai mult decât a făcut-o acum un an. Privind partea plină a paharului, acesta are un ecran Bixby Home care comasează informații diverse precum Google Now, recunoașterea vocală din versiunea 2.0 se înțelege bine și cu accente englezești cu parfum estic, iar recunoașterea optică Vision are o acuratețe mult mai mare. Bixgy nu poate însă rivaliza cu Google Assistant, la suportul pentru limba română nu putem spera pentru că nici măcar limbile de largă circulație precum spaniola sau franceza nu sunt acoperite, iar butonul hardware dedicat nici măcar nu mai poate fi dezactivat sau asociat cu altceva deoarece Samsung se pare că ține morțiș să îi folosim noua funcție.

Cea mai mare problemă a noului Galaxy Note9 este însă prețul. După cum am văzut toți, prețurile telefoanelor de top a crescut vizibil în ultimii 2-3 ani chiar și în cazul producătorilor ceva mai accesibili precum Huawei, însă aceasta este o consolare extrem de firavă. Mai scump decât generația anterioară Note8, noul telefon Samsung este practic cel mai scump telefon Android lansat vreodată, incluzând aici și modelele de serie redusă precum Huawei Porsche Edition sau altele de același gen.

Dacă doriți neapărat un stylus, singura soluție mai accesibilă este vechiul Note8, care este încă un produs competitiv și este semnificativ mai ieftin. Dacă nu aveți nevoie de stylus și nu vă deranjează lipsa a 0,2″ din diagonala ecranului, Samsung Galaxy S9+ oferă cam aceleași lucruri și, din nou, este disponibil la un preț vizibil mai mic și aflat deja în scădere.

Preț și disponibilitate

Samsung Galaxy Note9 este disponibil în ofertele locale începând din luna septembrie a lui 2018. Modelul de bază cu 6 GB de memorie și 128 GB spațiu de stocare are un preț de 4700 de lei, în timp ce versiunea mai dotată cu 8 GB de memorie și 512 GB de memorie internă are un preț de 5900 de lei.

Pentru stocuri, versiuni și culoare și prețuri actualizare puteți intra aici sau aici.

Concluzii

Chiar dacă nu aduce prea multe lucruri noi față de Galaxy S9+ sau Note8, noul Samsung Galaxy Note9 rămâne un produs excelent.

Carcasa elegantă și solidă ascunde o configurație hardware foarte bună, o cameră foto excelentă și o baterie cu autonomie mare, iar excelentul ecran AMOLED, sistemul audio stereo și caracteristicul stilou digital S-Pen îl transformă într-un telefon versatil căruia nu i se pot reproșa prea multe în afara prețului piperat.

Pro:

• carcasă elegantă și solidă
• ecran AMOLD excelent
• platformă hardware bună
• autonomie mare
• cameră foto duală excelentă
• S-Pen îmbunătățit
• sistem audio stereo puternic

Contra:

• preț ridicat
• carcasă cam grea
• spatele de sticlă este o capcană pentru amprente
• Bixgy nu este prea util și nu poate fi dezactivat