Samsung Galaxy A9 2018 review – telefon mid-range cu patru camere foto

Samsung Galaxy A9 2018 este un telefon atractiv din multe puncte de vedere, deoarece oferă o ambițioasă cameră foto cu patru senzori, un ecran mare, memorie și stocare internă cu capacități generoase, precum și o carcasă elegantă, însă nu se ridică la înălțimea așteptărilor tocmai la capitolul captură foto și este penalizat de alte mici probleme care, coroborate cu un preț prea ridicat la momentul lansării, îl împiedică să se facă remarcat și să rivalizeze cu ofertele de top accesibile oferite de rivalii precum Huawei, OnePlus sau Xiaomi sau chiar cu modelele puțin mai vechi ale companiei, precum Galaxy S8 Plus.

Samsung nu experimentează pentru prima oară cu un model al gamei Galaxy A. De fapt, chiar primul model al acestei game, care a fost lansat sub numele Galaxy Alpha în 2014, a fost folosit pentru a testa reacția pieței la mult-dorita schimbare de design care era frecvent cerută pe atunci de către cumpărătorii telefoanelor Samsung.

În cazul de față, Galaxy A9 2018 aduce pe piață prima cameră foto cu patru module pentru captură, trei fiind utilizați pentru fotografia standard, zoom și ultrawide în timp ce al patrulea nu este accesibil în mod direct, deoarece măsoară doar adâncimea scenei, Samsung testând astfel tehnologiile noi pe care probabil le vom vedea pe viitoarele telefoane Galaxy S10.

Oferta gamei Galaxy A din acest an a fost cam ciudată și mai fragmentată decât de obicei. După o interesantă pereche Galaxy A8/A8+, care a ținut locul apreciatelor Galaxy A5 și Galaxy A7 din generația anterioară din 2017, Samsung a lansat doar o neinspirată pereche Galaxy A6/A6+ 2018, care par mai degrabă modele din gama J, și a așteptat până în octombrie pentru completarea ofertei cu modelele Galaxy A7 și Galaxy A9. Probabil că sud-coreenii vizează perioada cumpărătorilor de Crăciun, însă cei care au vrut să cumpere un telefon Samsung din gama intermediară în cursul acestui an nu au avut prea multe opțiuni la dispoziție.

Samsung Galaxy A9 2018 a ajuns însă pe piață și rămâne de văzut cât de mulți cumpărători va putea convinge pe acest final de an.

Specificații Samsung Galaxy

• ecran: 6,3″, Super AMOLED, 2220 x 1080 pixeli
• procesor: Qualcomm Snapdragon 660, 4 x Kryo 260 Gold, 4 x Kryo 260 Silver, Adreno 512
• memorie: 6 GB
• memorie internă: 128 GB, MicroSD (maximum 512 GB)
• cameră foto: 24 MP F/1.7 PDAF + 8 MP F/2.4 ultrawide + 10 MP F/2.4 zoom 2x + 5 MP F/2.2 profunzime, frontal 24 MP F/2.0
• conectivitate 3G, 4G, Wi-Fi 802.11 a/b/g/n/ac, Bluetooth 5.0
• sistem de operare: Android 8.0
• acumulator: Li-Ion de 3800 mAh, nedetașabilă
• dimensiuni: 162,5 x 77 x 7,8 mm
• greutate: 183 grame
• altele: Dual SIM, USB 2.0 Type-C, senzor amprentă, NFC, încărcare rapidă, radio FM

Ce ne-a plăcut

După lansarea telefonului Galaxy S8 și după răspunsul pozitiv primit pentru designul nou al acestuia, Samsung a început să refolosească elementele care s-au dovedit apreciate de către public. Am văzut deja că Galaxy A8 2018 a preluat o parte dintre elementele constructive caracteristice gamelor mai scumpe Galaxy S și Galaxy Note, iar Galaxy A9 2018 face un pas mai departe în această direcție

Carcasa lui Galaxy A9 2018 este construită în jurul unei rame metalice rotunjite care este decupată pe laterale pentru a face loc capacului posterior cu margini amplu curbate. Micul truc de design a rămas la fel de eficient ca în cazul modelelor superioare Galaxy S, carcasa remarcându-se prin liniile elegante și prin îmbinările fluide dintre metal și sticlă care o fac să arate bine și lase o senzație tactilă plăcută.

Rama metalică are un finisaj lucios și, cel puțin în cazul versiunii negre, ascunde bine cam toate elementele constructive suplimentare pe care le găzduiește. Partea din spate este plată, dacă ignorăm ușoara adâncitură a senzorului pentru amprente și mica ramă de protecție înaltă de nici un milimetru din jurul camerelor foto, iar suprafața din sticlă nu este aglomerată de nici un alt element vizual deranjant.

Sandvișul de metal și sticlă diferă însă de implementările mai scumpe din gama superioară deoarece nu folosește un ecran cu margini curbate. În consecință, partea frontală a telefonului este perfect plată, Samsung optând pentru un strat protector de sticlă 2.5D cu muchii rotunjite. Dincolo de acest aspect însă, telefonul merge pe aceeași linie cu predecesorii săi mai scumpi și oferă o mască frontală cu spații libere de mici dimensiuni care a eliminat butoanele sau siglele pentru a putea oferi un design cât mai simplu posibil.

Ecranul telefonului poate că nu are același impact vizual, însă Samsung s-a achitat suficient de bine de sarcini pentru a nu penaliza prea tare impresia generală. Ecranul are o ramă destul de îngustă, Galaxy A9 2018 fiind cu doar 4 milimetri mai înalt și mai lat decât Galaxy S9+, în condițiile în care și ecranul este mai mare cu 2,54 milimetri.

Astfel, chiar dacă este un telefon cu un ecran masiv de 6,3”, Galaxy A9 2018 rămâne surprinzător de compact și destul de ușor de folosit, acesta fiind infinitezimal mai mare decât Galaxy Note9, un alt model impozant de la Samsung. La aceste dimensiuni bune pentru gama phablet se adaugă și suprafețele care sunt mai puțin alunecoase decât m-aș fi așteptat și poziționarea optimă a butoanelor, Galaxy A9 2018 fiind deci suficient de ușor de manevrat pentru un telefon cu ecran atât de mare.

Samsung ne-a obișnuit deja cu o construcție bună, iar noul membru al gamei Galaxy A nu este o excepție. Carcasa este rigidă și nu are zone care sună neplăcut a gol, îmbinările dintre metal și sticlă sunt ireproșabile, perforațiile microfoanelor, difuzorului și conectorului USB sunt simetrice, iar butoanele discrete au mecanisme ferme fără vreun joc lateral deranjant. Din păcate, economia de costuri și-a spus cuvântul, iar carcasa lui Galaxy A9 2018 nu oferă nici un fel de protecție împotriva prafului sau apei.

Ecranul Infinity Display cu raport de aspect 18.5:9 este deja o prezență comună pe telefoanele Samsung, acesta părând să devină de altfel noul standard pentru întreaga industrie de telefoane mobile. Deoarece subiectul este deja discutat, nu vom mai insista pe avantajele și dezavantajele acestui raport de aspect, ci vom trece direct la implementarea de pe Galaxy A9 2018.

Telefonul folosește un panoul AMOLED care nu se poate ridica la înălțimea versiunilor de top văzute pe Note9 sau Galaxy S9, însă acesta rămâne un ecran de bună calitate. Așa cum era de așteptat, panoul AMOLED oferă un nivel de negru perfect, contrast puternic și unghiuri excelente de vizibilitate. Luminozitatea ecranului este foarte bună iar culorile pot fi ajustate după preferințe fie prin utilizarea celor 3 șabloane prestabilite, fie prin utilizarea modului adaptiv și a reglajelor suplimentare de balans de alb și saturație coloristică pe fiecare canal.

Rezoluția de 2220 x 1080 pixeli poate că nu pare prea mare, însă densitatea de 392 ppi este mai mult decât suficientă ca să ofere o lizibilitate perfectă chiar și în cazul fonturilor de mici dimensiuni. Comportamentul în lumina solară este bun iar eficiența stratului oleofobic de protecție este mulțumitoare.

Platforma hardware aleasă de Samsung pentru acest telefon este Qualcomm Snapdragon 660, o surpriză dacă ținem cont ca sud-coreenii au împins preponderent soluțiile proprii Exynos în ultimii ani. Lansată în a doua jumătate a anului trecut, soluția Snapdragon 660 este una competitivă care folosește patru nuclee Kryo 260 Gold (derivate din ARM Cortex-A73) și patru nuclee Kryo 260 Silver (derivate din ARM Cortex-A53), fiind deci capabilă să susțină fără nici o problemă toate aplicații din Google Play. Această platformă de procesare este completată de o interfață grafică Adreno 512, care oferă o putere grafică suficientă pentru orice sarcină 3D atât timp cât nu cereți cea mai bună experiență posibilă în jocurile pretențioase precum Ark, PlayerUnknown’s Battlegrounds sau Asphalt 9.

De altfel, și prestația telefonului a fost ireproșabilă în cursul testelor, telefonul fiind optim pentru orice utilizator cu excepția poate doar a amatorilor de jocuri pretențioase. Suplimentar, am remarcat și cantitatea infimă de căldură disipată, carcasa fiind doar vag călduță chiar și după rularea unor teste pretențioase.

Configurația este secondată de o cantitate generoasă de memorie de 6 GB, iar capacitatea de stocare internă de 128 GB este mai mult decât suficientă pentru orice utilizator. Restul dotărilor sunt bogate, telefonul oferind modem 4G Cat 9, Wi-Fi 802.11ac, Bluetooth 5.0 și o paletă completă de senzori.

Bateria are o capacitate de 3800 mAh și permite atingerea unor autonomii bune. În condiții normale de lucru, care implică utilizarea pentru un timp de ecran zilnic de circa 5 ore, activarea conexiunilor Wi-Fi și 4G câte 8 ore pe zi și folosirea sincronizărilor push pentru mail, Facebook, Twitter și altele, Galaxy A9 2018 a reușit însă să ofere o autonomie foarte bună de circa 48 de ore, ceea ce înseamnă că poate supraviețui de-a lungul a două zile de utilizare moderată. Această autonomie a fost însă obținută fără ecranul Always On activat, caz în care va trebui să mai scădeți vreo 5-8 procente.

Samsung a fost ultimul producător important de telefoane mobile care a implementat o cameră duală, însă se pare că sud-coreenii au devenit mai îndrăzneți și ne propun primul telefon cu patru camere foto. Trei dintre acestea oferă, pe lângă obiectivul standard, un obiectiv superangular și unul cu focală lungă echivalentă cu un zoom 2x, în timp ce al patrulea modul foto este destinat doar analizei profunzimii de câmp și asistă camera principală pentru a putea simula mai bine o profunzime de câmp scăzută, utilă pentru Live Focus și alte efecte.

Camera principală folosește un senzor Sony ExmorRS IMX576, un model cu rezoluție de 24 MP, dimensiuni de 1/2.78″ și pixeli de 0.9 μm, care este însoțit de un obiectiv cu diafragmă luminoasă F/1.7 și unghi de 77 de grade. Camera superangulară folosește un senzor de 8 MP cu dimensiuni de 1/4.0″ care este împerecheat cu un obiectiv F2.4 cu unghi de 120 de grade, în timp ce camera zoom folosește un senzor de 10 MP și dimensiuni de 1/3.9″ care colaborează cu un obiectiv F/2.4 cu deschidere de 45 de grade.

După cum se remarcă, acest ansamblu complex nu oferă însă stabilizare optică pentru nici unul dintre modulele foto și oferă autofocus cu detecție de fază doar pentru camera principală. Mai mult, toți senzorii au dimensiuni reduse, o problemă în special pentru camera principală. Dacă aveți însă nevoie de schimbări dese ale unghiului de acoperire, utilitatea ansamblului foto de pe Galaxy A9 2018 rămâne indiscutabilă, după cum se vede și din cele trei imagini comparative atașate mai jos.

Camera principală oferă o captură bună din punct de vedere coloristic, remarcându-se culorile cu saturație mai naturală decât cea cu care ne-a obișnuit Samsung, detalii în general bune, contrast optim și expunere corectă. În plus, și algoritmii de sharpen cam duri folosiți în mod tradițional de Samsung par acum ceva mai ponderați, atenuând acea senzație de artificial care a deranjat la alte telefoane. Dinamica nu este prea grozavă, însă HDR-ul făcut dintr-un singur pas reușește să salveze situația în aproape toate ocaziile.

Așa cum era de așteptat pentru un senzor cu pixeli de numai 0.9 μm, zgomotul de imagine este însă vizibil chiar și în lumina naturală puternică, iar algoritmii care încearcă să-l corecteze distrug detaliile foarte fine pe care un senzor de 24 MP ar trebui să le captureze fără probleme. Dacă nu intenționați să decupați o zonă dintr-o poză, ci doar să folosiți o copie redimensionată, această problemă nu va fi prea deranjantă, însă este regretabil că Samsung nu a ales unul dintre senzorii superiori de 12 sau 16 MP cu care ne-a obișnuit în ultima vreme.

Ca orice cameră superangulară, nici cea de pe Galaxy A9 2018 nu strălucește atunci când vine vorba de detalii. Cei care apreciază însă fotografia de peisaj sau arhitecturală vor aprecia unghiul mare de deschidere, imaginile capturate stând bine la celelalte capitole precum culoarea, contrastul sau expunerea.

Camera zoom 2x nu reușește nici ea să se facă remarcată atunci când vine vorba de detalii fine, acestea fiind subminate de algoritmii de atenuare a zgomotului de imagine care ne-au deranjat și în cazul camerei principale. Nivelul de detalii este însă suficient de mare pentru captura stradală sau de portret la nivel de amator, iar culorile și expunerea sunt în general bune. Bine înțeles, această cameră este și un excelent partener pentru fotografia macro.

Dacă prestația foto la lumina zilei este în general bună, nivelul calității fiind însă comparabil cu cel al altor telefoane mid-range care costă (mult mai) puțin, captura în lumină slabă este mai problematică.

Telefonul face față cu toate cele trei camere doar luminii slabe de interior. Camera principală, deși trasă în jos de zgomotul de imagine prea mare al senzorului și de lipsa stabilizării, reușește să ofere rezultate mulțumitoare datorită obiectivului luminos F/1.7. Celelalte două camere sunt însă afectate de algoritmii de atenuare a zgomotului și de nevoia utilizării unui ISO prea mare, iar rezultatele pot fi considerate acceptabile doar pentru partajarea pe Facebook sau Instagram, unde redimensionarea semnificativă acoperă deficiențele capturii.

În lumina și mai slabă, cum ar fi cea artificială stradală nocturnă, doar camera principală mai face față cât de cât. Rezultatele nu impresionează și sunt inferioare celor văzute la modele mult mai ieftine precum Galaxy A6 2018 sau Galaxy A8 2018, însă sunt acceptabile atunci dacă nu aveți altceva la îndemână. De celelalte două camere puteți însă uita cu totul dacă vreți să imortalizați ceva în aceste condiții, rezultatele fiind atât de slabe încât pot fi considerate inutilizabile.

Captura video la rezoluție UHD este mulțumitoare. Se remarcă culorile care nu exagerează cu saturația, contrastul puternic, focalizarea automată rapidă și sunetul cu fidelitate suficient de mare, însă nivelul detaliilor putea fi ceva mai bun. Problema este din nou senzorul cu pixeli de 0.9 μm, zgomotul de imagine al acestuia fiind destul de vizibil, un lucru care se manifestă mai rar pe video decât pe fotografie. Utilizatorul poate comuta din mers în camera standard și zoom, trecerea fiind rapidă și fluidă, însă este regretabilă absența integrării și cu camera superangulară.

Interfața camerei este foarte simplă și nu oferă prea multe opțiuni, iar cei care nu vor să-și bată capul se vor bucura de un mediu prietenos bazat pe gesturi prin care cu o singură mișcare poți deschide meniul lateral cu filtre, pe cel cu moduri de lucru sau poți comuta la camera frontală. Pentru cei mai pretențioși există și un mod manual, disponibil însă doar pentru camera standard, care permite ajustarea după preferințe a balansului de alb, a sensibilității și a expunerii.

Particulare pentru implementarea de pe Galaxy A9 sunt butoanele care permit comutarea rapidă între cele trei camere foto. Interfața oferă și un potențiometru pentru zoom care poate fi ajustat liber, acesta folosind camera principală între nivelurile 1x și 1,9x și camera Zoom de la nivelul 2x în sus. Ce este însă foarte enervant este modul în care telefonul decide uneori că vrea să folosească o porțiune decupată din imaginea de 24 MP în loc să utilizeze camera zoom selectată, criteriile pe care se face această comutare neînsoțită de nici un avertisment fiind cunoscute doar de către Samsung.

Samsung Galaxy A9 2018 folosește cam același software pe care-l știm de la Galaxy A8 2018 și Galaxy S9, deci este unul familiar și nu se pot spune prea multe noutăți despre el. Interfața grafică Samsung Experience oferă un mediu grafic mai aerisit care preia multe dintre elementele native Android, adică ceea ce am văzut practic de la GraceUX și Galaxy S8 încoace.

În mod implicit, lista de aplicații App Drawer nu are un buton dedicat, aceasta putând fi deschisă și închisă cu o mișcare verticală pe ecran. Cei care nu acceptă acest mod de lucru pot reveni la modul standard de lucru Android sau, dimpotrivă, pot opta pentru un mod de lucru similar iOS în care toate pictogramele sunt puse pe ecranele principale iar App Drawer nici măcar nu mai există.

Pictogramele au un fundal omogen, ceea ce compensează într-o oarecare măsură lipsa de consecvență Android, însă utilizatorii pot renunța la acest artificiu. Opțional, poate fi aleasă și matricea de pictograme afișate pe ecran între 4×5, 4×6, 5×5 și 5×6, iar această opțiune este oferită și pentru App Drawer și Notification Area.

Suportul multi-windows din Android 8.0 a fost îmbunătățit cu opțiune pentru redimensionare liberă, înlocuire după bunul plac și fixarea unei aplicații sau chiar a unei singure bucăți din interfața ei. La aceste opțiuni se adaugă și altele particularizate de Samsung, cum ar fi suportul pentru teme de interfață, posibilitatea utilizării a două sesiuni a unei singure aplicații pentru a compensa cu lipsa suportului pentru conturi multiple, utilizarea cu o singură mână prin redimensionarea ecranului, Game Mode și altele.

Se remarcă pozitiv reapariția opțiunii de dezactivare a apelării Bixgy cu ajutorul butonului dedicat, o facilitate care a lipsit la Note9 și care i-a deranjat pe cei care consideră că asistentul digital Samsung este inutil.

Modulul de telefonie este bun, casca pentru redare având un volum ridicat și o fidelitate bună, în timp ce microfoanele au o fidelitate suficient de ridicată și o atenuare destul de eficientă a zgomotului de fundal. Cei care folosesc facilitatea Dual SIM vor aprecia probabil faptul că Samsung a ales o tăviță de mari dimensiuni care permite utilizarea ambelor cartele și a unui card MicroSD în același timp. Din păcate, telefonul nu oferă un LED pentru semnalizare.

Amatorii de muzică vor constanta că Samsung a păstrat conectorul audio jack de 3,5 milimetri iar redarea audio are o calitate excelentă dacă utilizăm și niște căști cât de cât competente. Micul difuzor amplasat pe rama inferioară are o prestație bună pentru telefonie deoarece este foarte puternic, însă redarea media este doar satisfăcătoare deoarece distorsiunile sunt puțin cam mari, mediile îneacă înaltele iar joasele lipsesc aproape de tot. Ținând cont de preț, m-aș fi așteptat ca Samsung să opteze pentru un sistem audio stereo, însă din păcate nu am primit așa ceva.

Ce nu ne-a plăcut

Senzorii pentru amprente capacitivi au devenit un standard și pentru gama mid-range de ceva vreme, iar modelul de pe Galaxy A9 2018 nu face excepție, însă prestația lui este puțin sub așteptări.

Senzorul este foarte mic și, deși nu am avut nici o problemă cu înregistrarea amprentei, deblocarea telefonului a fost mai puțin fericită, deoarece aparent nu reușeam să ating telefonul acolo unde ar fi trebuit. Într-un final am constatat că deblocarea este mai sigură dacă trec degetul prin zona senzorului decât dacă mă chinui să-l nimeresc direct. De asemenea, senzorul este și puțin cam lent – nu atât de lent precum, să zicem, prima implementare TouchID de la Apple, însă sesizabil mai lent decât toate modulele similare testate în ultimii doi ani.

Din fericire, camerele foto sunt departe de senzor și nu pot fi murdărite de eventualele bâjbâieli prin acea zonă, însă prestația generală a senzorului, fără să fie atât de slabă ca la Galaxy A7 2018, este sub așteptările pe care le avem la un telefon modern.

Recunoașterea facială nu a funcționat nici ea așa cum ar trebui. Deoarece telefonul nu are un senzor infraroșu frontal precum modelele Galaxy S și Galaxy Note, utilizatorul este limitat doar la banala recunoaștere facială din Android, care a fost suplimentată și de câțiva algoritmi opționali Samsung care promit mai multă securitate cu prețul unei viteze de analiză mai scăzute. Este de la sine înțeles că un sistem complet optic nu va putea funcționa în întuneric, însă am avut surpriza plăcută să constat că senzorul frontal se comportă bine în lumina scăzută.

Surpriza neplăcută a fost prestația în lumină puternică, unde senzorul a refuzat să lucreze deși fața mea era foarte bine iluminată. După câteva teste, am constatat că telefonul are probleme atunci când fața este iluminată prea puternic (de exemplu, orientată către fereastră) dar funcționează bine atunci când mă întorc cu spatele către sursa de lumină, ceea ce mă face să cred că avem de-a face cu un bug cu expunerea automată care face ca, cel puțin în anumite condiții, fața să fie supraexpusă și imposibil de recunoscut de către algoritmii software.

La aceste două probleme se mai adaugă prestația sub așteptări a complexei camere foto, lipsa unui sistem audio stereo și lipsa protecției pentru praf și apă a carcasei, acestea fiind menționate deja mai sus. Carcasa acoperită cu sticlă este un evident magnet pentru amprente, însă această deficiență este atât de comună încât probabil că ar trebui să o considerăm subînțeleasă și să remarcăm doar telefoanele care nu se comportă astfel.

Preț și disponibilitate

Samsung Galaxy A9 2018 este disponibil în ofertele locale la un preț de 2500 de lei (în Decembrie 2018), acesta fiind oferit în toate cele trei versiuni coloristice Caviar Black, Lemonade Blue și Bubblegum Pink.

Pentru stocuri și prețuri actualizate puteți intra aici sau aici.

Concluzii

Un telefon amplasat în vârful categoriei mid-range, Samsung Galaxy A9 2018 reușește să marcheze destule puncte favorabile deoarece oferă o carcasă elegantă, solidă și compactă, un ecran AMOLED mare și bun, un procesor mid-range puternic, o autonomie ridicată și o cantitate generoasă de RAM și de spațiu de stocare. Din păcate, Galaxy A9 2018 are mici lacune și, cel mai grav, eșuează să impresioneze tocmai cu opțiunea care ar fi trebuit să-l facă remarcabil: captura foto.

Versatilitatea sistemului cu patru senzori și obiective zoom 2x și superangular este indiscutabilă, însă calitatea capturii foto și video este banală, la nivelul altor telefoane mid-range care costă pe jumătate sau puțin mai mult, iar acest fapt nu se împacă deloc cu prețul de lansare extrem de piperat de 2500 de lei. O scădere de preț de 600 – 700 de lei îl va face mult mai atrăgător, însă în acest moment nu putem să ne declarăm prea entuziasmați ținând cont că la aceiași bani putem opta pentru Samsung Galaxy S8 Plus, Huawei P20, OnePlus 6 sau Xiaomi Mi 8.

Pro:

• carcasă elegantă, bine făcută și compactă
• ecran AMOLED mare de bună calitate
• procesor mid-range puternic
• cameră foto quad cu obiective zoom și wide
• memorie RAM și internă cu capacități generoase
• autonomie mare
• software fluid, deși încă prea aglomerat

Contra:

• camera quad are o prestație foto/video banală
• senzor de amprente cam mic și cam lent
• recunoaștere facială cu probleme
• difuzor mono neimpresionant
• lipsa protecției la apă și praf
• preț prea ridicat