Huawei P9 review – un iPhone cu Android pentru poze de noapte
În ultima perioadă, piaţa de smartphone-uri este invadată de numeroase branduri chinezeşti mai mult sau mai puţin cunoscute, care pun accent pe telefoane ieftine pentru a câştiga o cotă de piaţă cât mai mare.
Deşi provine tot din China, Huawei a reuşit să-şi creioneze o imagine semnificativ mai bună. Parţial, acest lucru se datorează numeroaselor telefoane Huawei prezente în ofertele operatorilor, care au propulsat producătorul pe locul 2 într-un top al celor mai comercializate mărci de smartphone-uri din România.
Pe de altă parte, Huawei a început să lanseze produse din ce în ce mai performante, prin care trădează intenţia de a se asocia tot mai frecvent cu segmentul telefoanelor de top, cel mai important din punct de vedere al marjelor de profit.
Cel mai nou vârf de gamă este Huawei P9, un smartphone care impresionează prin design şi calitatea fotografiilor pe timp de noapte, şi care oferă performanţe de top la un preţ mai mic decât concurenţa directă şi mai titrată.
Timp de două săptămâni am avut oportunitatea de a întoarce P9 pe toate feţele prin intermediul programului Orange Smartphone Tester, iar impresiile noastre sunt pozitive.
Specificaţii tehnice Huawei P9
Huawei P9 | |
Ecran | IPS NEO, 5.2”, FullHD |
Chipset | HiSilicon Kirin 955 |
Procesor | 4x Cortex-A72 + 4x Cortex-A53 |
Grafica | Mali-T880 MP4 |
Memoria RAM | 3 GB |
Memorie interna | 32 GB |
Conectivitate | 4G, Wi-Fi |
Camera foto | 2x 12 MP, video Full HD |
Software | Android 6.0 Marshmallow |
Acumulator | Li-Ion 2900 mAh |
Dimensiuni | 145 x 70.9 x 7 mm |
Greutate | 144 grame |
Ce ne-a plăcut
Se spune că prima impresie contează. Iar în cazul lui P9 prima impresie a fost că seamănă prea mult ca design cu iPhone 6S: acelaşi format aparent disproporţionat între lungime şi lăţime, aceeaşi grosime de 7 mm, acelaşi format unibody, aceeaşi dungă în partea de jos a carcasei spate şi acelaşi loc pentru amplasarea senzorului foto.
Şi totuşi, toate aceste elemente au contat prea puţin în momentul în care am luat telefonul în mână. Prin prisma proporţiei între dimensiuni, P9 stă foarte bine în mână, iar curbura aproape insesizabilă între marginea ecranului şi restul dispozitivului contribuie la un feeling foarte plăcut la atingere. În plus, tasta de Power şi butonul pentru volum sunt amplasate pe laterala dreaptă exact în poziţia care trebuie pentru a putea fi apăsate cu uşurinţă în timpul utilizării. În partea de jos există portul microUSB reversibil, care permite conectarea cablului de încărcare pe orice parte.
Telefonul este confortabil de utilizat şi datorită greutăţii reduse de numai 144 de grame (da, poate au copiat şi asta, iPhone 6S are… 143 de grame), care are drept explicaţie utilizarea aluminiului pentru părţile laterale şi carcasa spate. Alte avantaje ale acestui metal sunt aderenţa bună în mâini şi lipsa amprentelor, un element de apreciat în comparaţie cu principalul defect al lui Samsung Galaxy S7.
În partea superioară a spatelui există însă o zonă neagră realizată din plastic, pentru a asigura un semnal cât mai bun, în condiţiile în care aluminiul ar fi obstrucţionat puterea acestuia. Cei de la Huawei au fost însă suficient de inspiraţi pentru a da senzaţia că totul a fost gândit prin prisma designului, întrucât au amplasat aici cei doi senzori ai camerei foto, LED-ul flash şi inscripţia Leica. Ceva mai jos pe spate este poziţionat senzorul de amprentă, care funcţionează ireproşabil şi fără lag la pornirea telefonului.
Huawei P9 este unul dintre puţinele smartphone-uri care folosesc ecran IPS-NEO, o versiune îmbunătăţită a clasicului IPS care permite afişarea unui negru mai profund, în special atunci când priveşti telefonul dintr-un unghi oarecare. Pe lângă această caracteristică ce asigură şi un contrast de bună calitate, ecranul oferă unghiuri bune de vizualizare şi o luminozitate puternică, astfel că poate fi folosit cu succes şi în lumina soarelui.
Display-ul are o diagonală de 5.2 inch, însă nu te grăbi să critici această dimensiune, întrucât formatul ales îţi permite să foloseşti destul uşor telefonul cu o singură mână, asemănător unui telefon de 5 inch. Rezoluţia Full HD este mai mult de cât suficientă pentru un telefon, chiar dacă producătorii de top mizează aproape în unanimitate pe QHD.
Huawei s-a alăturat producătorilor care îşi dezvoltă propriile chipseturi pentru dispozitive mobile, astfel că noul P9 este propulsat de ceea ce poartă numele Kirin 955. Acesta este alcătuit dintr-un procesor quad-core Cortex A72 cu frecvenţa de 2.5 GHz, procesor quad-core Cortex A53 de 1.8 GHz, grafică Mali-T880 MP4 şi 3 GB RAM. Astfel, vorbim despre unul dintre primele telefoane cu Cortex A72, noul vârf de gamă al celor de la ARM, însă la capitolul grafică lucrurile ar fi putut sta mai bine prin implimentarea chipului Mali-T880 MP12, disponibil pe Galaxy S7 sau iPhone 6S.
În practică, lucrurile se prezintă foarte bine, întrucât P9 oferă o experienţă de lucru cursivă prin meniuri, homescreen-uri şi, mai ales, în aplicaţii. Chiar şi aplicaţiile consumatoare de resurse precum Google Chrome sau Facebook sunt fluente, iar muzica şi filmele sunt redate fidel, la fel ca şi jocurile. Cel mai mult am pus telefonul la treabă în Need For Speed: No Limits şi Asphalt 8, însă nu ar trebui să-ţi faci griji din acest punct de vedere indiferent de titlurile tale preferate: toate ar trebui să funcţioneze ireproşabil.
Iată şi rezultatele obţinute în câteva programe de benchmark:
Difuzorul implementat în partea de jos a telefonului, în dreapta portului microUSB, contribuie la experienţa plăcută în jocuri şi la o audiţie de calitate a muzicii şi filmelor, întrucât oferă un sunet puternic şi clar. Singură hibă este la sunetele înalte, situaţie în care îţi recomand să reduci sunetul la cel mult 60-65% pentru a menţine calitatea la un nivel adecvat.
Versiunea pentru România a lui Huawei P9 are o memorie internă de 32 GB, care a devenit practic minimum acceptat pentru segmentul de top, însă dacă această cantitate nu este suficientă poţi opta şi pentru un card microSD.
Din punct de vedere al conectivităţii, P9 iese în evidenţă prin suportul pentru conexiuni 3G de până la 42 Mbps, 4G de până la 300 Mbps, Wi-Fi ac, Wi-Fi Direct sau Bluetooth 4.2. Pentru navigaţia prin satelit te poţi baza pe GPS, însă telefonul oferă suport inclusiv pentru reţeaua rusească Glonass şi cea chinezească Baidou.
Telefonul vine din fabrică cu sistemul de operare Android 6.0 Marshmallow, care este acompaniat de interfaţa proprietară EMUI UI 4.1. Aceasta din urmă a primit un update la câteva zile după ce am început să testez telefonul, însă nu aduce schimbări majore.
Chiar dacă eşti familiarizat cu Android 6.0, Huawei P9 vine cu câteva funcţii interesante în cadrul propriei sale interfeţe, care în cazul altor telefoane nu există sau sunt implementate altfel. De exemplu, în cazul iniţializării meniului de notificări, poţi seta telefonul pe funcţia Smart selection, care printr-un swipe de sus în jos pe ecran îţi permite să accesezi meniul de notificări dacă există noutăţi sau direct meniul de scurtături, dacă nu există nicio notificare.
Floating dock, acea “rotiţă” cu diverse scurtături care poate fi mutată oriunde pe ecran şi pe care am observat-o iniţial la unele smartphone-uri Samsung, este şi ea prezentă. În plus, poţi înregistra screenshoturi video pentru a arăta prietenilor cum ajungi la o anumită funcţie sau poţi apela la diverse gesturi pentru a controla apelurile. De asemenea, există posibilitatea de a micşora suprafaţa ecranului prin funcţia “One-hand UI” sau, în cazul începătorilor, de a utiliza un homescreen simplificat. Altă funcţie utilă este blocarea touch-ului atunci când telefonul este în buzunar, întrucât de multe ori mi s-a întâmplat să deschid din greşeală diverse aplicaţii când telefonul este deblocat în buzunar.
Poate însă că cea mai importantă opţiune este posibilitatea de a schimba după bunul plac ordinea celor trei butoane touch din partea de jos a ecranului pentru funcţiile back, home şi multitasking. Acest lucru este posibil pentru că butoanele touch au fost integrate în display şi permit astfel aşezarea acestora în funcţie de propriile preferinţe.
Fără îndoială, camera foto este principalul element prin care Huawei încearcă să se diferenţieze de concurenţă. Şi nu o face oricum, ci printr-o inovaţie interesantă: pe partea din spate există două camere foto, ambele de 12 MP, cu deschidere f/2.2 şi o dimensiune de 1.25 µm pentru pixeli. Una dintre camere este color şi are funcţii standard, în timp ce a doua cameră este alb-negru şi are rolul de a captura mai multă lumină pentru a îmbunătăţi calitatea pozelor realizate pe timp de noapte.
Huawei susţine că a dezvoltat camera foto în parteneriat cu celebrul producător Leica. Pe internet au circulat numeroase informaţii potrivit cărora Leica şi-a alăturat numele doar în scop de marketing, lucru negat vehement de producătorul chinez. Este greu de intuit care este adevărul, dar îmi este foarte uşor să spun că, cu cameră Leica sau nu, Huawei P9 realizează fotografii de bună calitate în orice condiţii.
Chiar dacă vremea nu a fost mereu de partea mea, rezultatele fotografiilor pe timp de zi sunt bune, întrucât sunt clare şi lipsite de zgomot. În cazul fotografiilor cu cer înnorat, culorile nu sunt neapărat cele mai vii, dar chiar şi aşa rezultatele sunt decente. Cu alte cuvinte, avem de-a face cu o cameră bună, dar care pe timp de zi nu se ridică la nivelul camerei de pe Samsung Galaxy S7, de exemplu. Iată câteva poze:
În cazul în care nu eşti mulţumit de culorile oarecum mai şterse din anumite cadre, poţi apela la diverse moduri de fotografiere. Pe lângă cel standard, există modul Vivid, care introduce un efect destul de puternic asupra intensităţii culorilor, şi modul Smooth, în care impactul asupra culorilor este undeva între modurile Standard şi Vivid. Iată un exemplu de fotografie realizată succesiv în cele trei moduri (standard, vivid, smooth):
Printre altele, există desigur şi funcţia HDR, ale cărei rezultate nu sunt însă cele mai spectaculoase, întrucât în cele mai multe cazuri diferenţele sunt mai degrabă minore.
Huawei P9 iese însă cu adevărat în evidenţă pe timp de noapte. În acest caz, camera alb-negru intra în joc, iar fotografiile impresionează prin lipsa zgomotului şi claritate. Acest lucru este vizibil în special atunci când faci zoom pe o fotografie, fie pe telefon, fie pe PC.
Am observat că, în cazul fotografiilor de noapte în care obiectele principale sunt îndepărtate, utilizarea flash-ului LED nu are aproape niciun efect. În rarele ocazii când are efect, imaginea este mai bine luminată, dar mult mai zgomotoasă, aşa cum observi din exemplul de mai jos:
Practic, cel mai bine este să utilizezi Flash-ul pe mod automat, pentru că software-ul ştie să îl folosească doar atunci când este util. Adică doar atunci când fotografiezi un obiect aflat în imediata apropiere a senzorului, caz în care fotografiile sunt din nou de o calitate foarte bună:
Huawei P9 beneficiază şi de Night Mode, o opţiune prin care poţi face o poză pe timp de noapte cu timp de expunere de până la 30 de secunde, pentru a obţine o calitate şi mai bună. Acest mod de fotografiere este însă util doar atunci când montezi telefonul pe un trepied, întrucât cea mai mică mişcare a smartphone-ului compromite calitatea.
Huawei P9 filmează la rezoluţie Full HD cu 30 fps sau 60 fps. Poate că unii vor spune că telefoanele de top ale anului 2016 trebuie să filmeze 4K, dar eu spun că această deficienţă a lui P9 nu este chiar atât de mare, mai ales că în mod uzual vei folosi înregistrări FullHD.
Interfaţa camerei foto este mai puţin obişnuită, însă uşor de folosit după o scurtă perioadă de acomodare. Practic, în mod uzual, ai acces doar la câteva controale, cum ar fi activarea Flash-ului,comutarea pe camera frontală sau selectarea unor efecte, precum şi selectarea modului de filmare.
Setările obişnuite, acolo unde vei găsi şi cele trei moduri de fotografiere, pot fi accesate printr-un swipe de sus în jos atunci când ţii telefonul în mod landscape. Modurile de filmare pot fi selectate uşor printr-un swipe de jos în sus, însă acestea nu sunt poziţionate prea intuitiv: diversele moduri pentru poze sunt amestecate fără coerenţă cu cele pentru filmare, însă oricum nu vei folosi prea multe dintre ele.
În versiunea testată de noi, Huawei P9 utilizează un acumulator Li-Ion cu capacitatea de 2.900 mAh, care asigură o autonomie decentă. În utilizarea de zi cu zi, care în cazul meu presupune 20-30 de minute de convorbiri, o conexiune permanentă la internet prin Wi-Fi şi/sau 4G, 1-2 ore de browsing şi jocuri ocazionale şi în reprize scurte, baterie oferă o autonomie de o zi, o zi şi jumătate, cu 3-4 ore în care ecranul este pornit. Pentru aceste performanţe am folosit însă o luminozitate scăzută a ecranului, de circa 30% în mediu cu lumină ambientală scăzută.
Ce scârţâie
Din punct de vedere hardware, cu excepţia inspiraţiei provenite de la iPhone 6S, este greu să-i găsesc un defect major lui Huawei P9, lucru neobişnuit pentru un telefon al unui brand chinezesc. Există însă două elemente deranjante chiar şi la acest capitol: LED-ul pentru notificări amplasat în apropierea camerei frontale este destul de anemic şi relativ dificil de distins într-o cameră bine luminată, în timp ce senzorul pentru amprentă afectează în mod negativ aspectul estetic altfel foarte reuşit al telefonului.
De asemenea, merită menţionat că am avut la test versiunea dual-SIM a terminalului. Vorbim însă despre un aşa-numit dual-SIM hibrid, întrucât slotul pentru al doilea SIM este împărţit “frăţeşte” cu slotul pentru cardul microSD. Cu alte cuvinte, dacă foloseşti două SIM-uri nu vei mai putea folosi card microSD, iar dacă foloseşti card microSD nu vei putea utiliza cel de-al doilea SIM.
În unele situaţii, camera foto focalizează destul de greu, iar acest lucru l-am remarcat în special în cazul în care subiectul principal este mult mai aproape de telefon decât restul mediului. În plus, comutarea camerei pe modul HDR este destul de greoaie şi durează 1-2 secunde, ceea ce poate deveni problematic în cazul unui cadru pe care trebuie să îl realizezi cât mai repede.
Din punct de vedre software, de departe elementul care m-a deranjat cel mai mult a fost absenţa App Drawer-ului. Astfel, nu există acel meniu special standard în care poţi vedea toate aplicaţii instalate, ceea ce înseamnă că toate aplicaţiile apar pe homescreen. Sigur, poţi pune până la 6 homescreen-uri şi poţi grupa aplicaţiile pe care le foloseşti rar într-un folder, însă în ansamblu un App Drawer ar fi fost mai util şi mai practic. Această practică de eliminare a App Drawer-ului este întâlnită şi pe produsele altor companii chinezeşti, inclusiv pe telefoane Lenovo.
Aceasta este doar una dintre opţiunile pe care Huawei le-a copiat practic de la iOS-ul lui iPhone 6S. Asta pentru că până şi designul iconiţelor pentru aplicaţii este puternic inspirat din iOS, în special în cazul aplicaţiilor proprietare Huawei. Din păcate, asta nu este totul: în cazul celor mai multe aplicaţii din Play Store, iconiţele au un background de diverse culori care arată inestetic.
În plus, ai parte inclusiv de meniul de de scurtături accesibil în lockscreen printr-un swipe de jos în sus pe ecran, pe lângă meniul de setări generale, al cărui design are aceeaşi sursă grosolană de inspiraţie. Din păcate, unele funcţii ale acestui meniu sunt dificil de accesat. De exemplu, pentru a vedea cât de mult ai avut ecranul aprins de la ultima încărcare trebuie să parcurgi o secvenţă laborioasă: Settings – Advanced Settings – Battery Manager – Consumption level – Hardware.
Preţ Huawei P9 şi disponibilitate
Huawei P9 este deja disponibil în magazinele de comerţ electronic din România în versiuni de culoare Titanium Grey (cum este cea de pe telefonul nostru de test) şi Mystic Silver, adică argintiu. La lansare, telefonul costă 2.500 lei, însă preţul va scădea pe parcursul timpului, iar operatorii de telefonie au de regulă oferte bune pentru telefoanele Huawei cumpărate împreună cu un abonament.
Interesant este că Huawei îţi oferă posibilitatea să-ţi extinzi garanţia la 3 ani, dar şi să obţii 3 luni de garanţie pentru ecran. Ultima opţiune îţi permite să înlocuieşti gratuit ecranul în primele trei luni de la cumpărarea telefonului indiferent de motiv. Pentru a beneficia de garanţia pentru ecran şi garanţia extinsă de 3 ani trebuie să înregistrezi telefonul în aplicaţia HiCare de pe P9 în maxim 30 de zile de la achiziţionarea produsului. Din păcate, această garanţie este oferită contra-cost.
Comparativ cu principalele smartphone-uri de top ale momentului, Huawei P9 este mai ieftin: Samsung Galaxy S7 costă în prezent 3.000 lei, LG G5 este circa 3.100 lei, HTC 10 va costa aproxmativ 3.200 lei, în timp ce iPhone 6S ajunge la 3.100 lei.
Pe de altă parte, Huawei P9 are acelaşi preţ sau chiar este mai scump decât telefoane de top de generaţie mai veche, dar care sunt în continuare foarte performante, cum ar fi Samsung Galaxy S6, disponibil pentru 2.200 lei, sau LG G4, accesibil pentru numai 1.600 lei.
Concluzii
Huawei P9 este unul dintre cele mai interesante smartphone-uri ale producătorului chinez şi iese în evidenţă prin calitatea construcţiei şi a materialelor de calitate utilizate. Telefonul este bine dotat din punct de vedere al platformei hardware şi gestionează foarte bine activităţile de zi cu zi, la care se adaugă şi o cameră foto cu tehnologie inedită ce realizează fotografii de calitate, chiar și pe timp de noapte.
Din păcate, în drumul său spre succes, P9 copiază numeroase elemente de design hardware şi software de la iPhone 6S, inclusiv părţile mai puţin bune ale acestuia, ceea ce s-ar putea să nu fie pe placul tuturor utilizatorilor. Totuşi, preţul mai mic decât al altor smartphone-uri de top şi potenţialul unor oferte bune la operatori pot face ca Huawei P9 să devină o achiziţie foarte atractivă.
Pro
- construcţie de calitate
- cameră foto inedită şi de bună calitate
- performanţe bune
Contra
- design hardware şi software inspirat de la iPhone
- mici lucruri deranjante la nivel software
Ione
18 mai 2016 la 11:49
Dacă minimum acceptat la un telefon de top este 32 GB, de ce îl comparați cu iPhone care are 16 GB? ? Și portul ăla "usb type-c" se mai poate numi "micro usb"? Nu știu, întreb.
Daniel Popescu
19 mai 2016 la 21:53
Pentru ca iphone 6S este un telefon de top, chiar daca in versiunea de baza are doar 16 GB. Portul prin care se incarca telefonul este tot microUSB, singura diferenta fata de cele obisnuite este posibilitatea de a atasa cablul pe orice parte.